The Outer Worlds

Am jucat toata seria Fallout, fiecare titlu fiind parcurs la vremea lui. Nu am fost niciodata un mare fan, dar ceva m-a tinut de fiecare data sa merg pana la capat. Niciodata nu am inceput sa joc un titlu nou day one, de fiecare data am asteptat poate si cateva luni, dar negresit, intr-un final le-am pornit, si nu m-am lasat pana ce le-am terminat. Acelasi sentiment m-a incercat si cu The Outer Worlds. In ziua lansarii nu am avut nicio motivatie de a-l porni, in schimb am preferat sa contiuni alte titluri ce le aveam incepute. Dupa cateva zile, am deschis pentru prima data jocul de fata si, din nou, nu m-am putut opri pana ce nu l-am dovedit. Partea “proasta” este ca m-a incantat atat de tare, ca mi-as mai pierde cateva zeci de ore cu el.

Spre deosebire de seria Fallout, The Outer Worlds este colorat, viu, plin de viata. Locatiile sunt bogate in vegetatie, care mai de care mai ciudata, atat ca forme, cat si din punct de vedere al culorilor. Personajele au personalitati incredibil de bine detaliate, si diverse, fiecare gandeste in felul lui, NPC-urile se plac sau se urasc intre ele, iar personajul controlat de noi trebuie sa-si gaseasca calea la fel ca in viata reala. Fiecare decizie conteaza, fiecare linie de dialog livrata poate avea consecinte majore, poate duce la prietenie sau la o balta de sange. Cei de la Obsidian au reusit sa creeze intr-adevar un RPG unde deciziile conteaza. Indiferent de ce veti face, jocul se adapteaza deciziilor si isi continua cursul. Toate NPC-urile pot fi ucise, sau, puteti progresa fara a trage un singur glont ore intregi. Totul depinde de felul in care jucatorul doreste sa joace si sa-si dezvolte propriul personaj.

The Outer Worlds ofera elemente de RPG clasice, intalnite in seria Fallout si ajustate un pic pentru a ajuta la dezvoltarea personajului mai rapid. Primele puncte de experienta le veti introduce in categorii de skill-uri cum ar fi stealth, melee sau ranged. Dupa ce jocul considera ca sunt introduse suficient de multe puncte intr-o categorie, de abia atunci veti putea cheltuii puncte pe fiecare skill individual. Astfel un punct valoreaza cat 2 sau 3 la inceput, fapt ce ajuta, mai ales in debutul jocului. Nu sunt sigur ca lucrurile au fost balansate corect, pentru ca spre final, chiar si pe dificultate mai mare, m-am simtit un mic zeu printre furnici, reusind sa distrug tot in cale. Interesant ramane totusi sistemul de perk-uri, care desi in prima faza seamana foarte mult cu ce am intalnit in alte titluri, are o gaselnita destul de interesanta. Uneori, dupa anumite combat-uri jocul ofera cate un punct pentru perk-uri cu conditia sa acceptati un handicap ce va fi activ permanent pana la finalul jocului. Aceasta decizie se adauga multitudinilor de dezbateri mentale ce a trebuit sa le am cu mine insumi inainte de a lua o hotarare.  Sunt sigur ca nu gresesc atunci cand spun ca The Outer Worlds este cel mai rejucabil joc al anului.

Fiecare coltisor de pe harta poate ascunde multe secrete, quest-uri rasar din nimic, o simpla interactiune cu un personaj aleatoriu poate duce la o serie de side-quest-uri care va vor acapara atentia cateva ore bune de joc. The Outer Worlds poate fi terminat in mai putin de 20 de ore daca va tineti numai de firul narativ principal. Dar, daca doriti sa explorati, sa incercati sa faceti tot ce intalniti in cale, puteti sari bine de 60 de ore. Aici adaugam si rejucabilitatea mentionata mai sus, si astfel, ajungem la un titlu ce poate oferi peste 200 de ore de gaming. In climatul actual, nu este un lucru usor de realizat, dar cei de la Obsidian au reusit.

Sunt multe momente in care jocul nu se ia in serios. Desi storyline-ul este savuros si interesant de urmarit, nu ofera emotii, trairi intense sau alte trucuri care sa pipereze desfasurarea evenimentelor. De multe ori rezultatele raman seci, lasand parca loc imaginatiei sa creeze detaliile piperate. In schimb, fiecare text gasit ofera cate o informatie interesanta, care ajuta la soldificarea informatiilor si parerilor despre anumite personaje. Am intalnit personaje de care m-am atasat si personaje pe care nu le-am putut suferi. Jocul, inca din primele secunde prezinta o lume gri, unde nimeni nu este sfant, si nimeni nu este rau pana la capat. Povestea incepe cand un om de stiinta ce pare un pic sarit de pe fix ne scoate dintr-un cryosleep indelung, de pe o nava abandonata ce trebuia sa-si duca pasagerii la destinatie cu zeci de ani in urma, pentru ca nu mai are resure si este cautat si de autoritati. Acesta doreste sa trezeasca pe toata lumea de pe nava, astfel ne trimite pe Halcyon pentru a-l ajuta. Partea interesanta este ca ramane decizia noastra daca vrem sa-l ajutam sau nu.

The Outer Worlds nu este jocul perfect, desi tonul articolului de fata poate lasa aceasta impresie. Am dat de cateva bug-uri, am avut parte si de mici scaderi de performanta (am avut la indemana versiunea de Xbox), iar design-ul jocului nu lasa loc de o poveste coerenta care sa ramana in amintiri. Este distractiv de urmarit, veti dori sa vedeti cum se schimba lumea daca ati alege diferit, dar in final povestea ramane un pic cam seaca pentru gusturile mele. Din puncte de vedere al gameplay-ului, titlul de fata ramane unul dintre cele mai reusite jocuri ale anului, si desi, probabil ca nu va castiga GOTY anul acesta, cu siguranta merita macar o nominalizare.