Horizon: Zero Dawn

Dupa ce am vizionat inainte de lansare o sumedenie de trailer-e si prezentari pentru Horizon: Zero Dawn, am devenit destul de indiferent pentru acest titlu, gandindu-ma ca voi avea parte de inca un open world cu multe “fetch quests” cu o poveste spusa prost si cu un combat greoi. Spre surprinderea mea, desi Horizon vine de la Guerilla Games, un studio care nu a mai facut niciun open world pana acum, produsul final mi-a demontat toate preconceptiile si m-a facut sa ma indragostesc imediat de univers, de peisaje si chiar de cateva personaje.

Producatorii s-au laudat ca Witcher 3 a fost o inspiratie pentru ei, insa, mai nou, toti cei care fac open world-uri vin cu aceasta afirmatie, fapt ce m-a facut sa nu o cred. Din fericire pentru noi, gamerii avizi de jocuri bune,[egg id=”1″] Guerilla Games s-au tinut de promisiune, iar celebrele “fetch quests” nu exista in forma lor clasica, iar misiunile secundare sunt foarte stufoase in ceea ce priveste mini povestioarele lor, unele un pic haioase, altele dramatice.

De regula sandbox-urile ofera o poveste generica care incepe in forta, ca mai apoi sa avem parte de o stagnare a evenimentelor, firul narativ fiind incarcat cu fel si fel de situatii de umplutura care te fac sa si uiti despre ce e vorba in poveste. Horizon este exact opusul, unde pe intreaga campanie am fost tinut cu sufletul la gura, mai ales datorita felului in care povestea mi s-a desfasurat in fata ochilor. Fiecare misiune principala a adaugat ceva, a mai deslusit un mister, a mai oferit o piesa a puzzle-ului narativ facandu-ma sa nu-mi doresc sa mai las controller-ul din mana. Pe langa toate astea, mai avem parte si de  Aloy, personajul principal, o fata de nouasprezece ani plina de personalitate, care sunt convins ca are puterea sa se ridice la nivelul clasicilor Geralt of Rivia sau Nathan Drake.

Desi actiunea se petrece intr-un univers post-apocaliptic, peisajele sunt de-a dreptul superbe, unde planeta nu a aratat niciodata mai plina de viata si de culori, cu vegetatie bogata, munti stancosi acoperiti de zapada si zone desertice. In Horizon am vazut cele mai frumoase peisaje dintr-un joc video si daca este inca devreme sa afirm ca poate fi jocul anului, cu siguranta poate fi nominalizat macar la grafica anului. Daca la acest capitol nu am ce reprosuri sa aduc, nu acelasi lucru pot spune si despre lipsync, care pe alocuri este de-a dreptul hilar. Pe parcursul misiunilor principale se observa ca producatorii au acordat o mai mare atentie acestui aspect, dar cand vine vorba de personajele secundare, intalnite in special in misiunile secundare, lucrurile nu stau deloc bine. Per ansamblu, daca este sa trag o linie, lipsync-ul nu strica cu nimic imersiunea cu universul si povestea pe care o consider printre cele mai bune din ultimul timp.

Dupa ce am urmarit cateva trailer-e, am banuit ca la capitolul combat jocul nu va sta prea bine, unde voi avea parte de lupte greoaie, poate cu o idee inspre seria Dark Souls. Aici am rasuflat usurat sa vad ca nu numai ca m-am inselat, dar ca luptele cu masinariile sunt un deliciu. Dupa ce am petrecut cincizeci de ore cu Horizon, unde peste 70% din timp l-am consumat in combat, pot spune ca jocul are unul dintre cele mai satisfacatoare lupte intalnite intr-un joc video. De la roboti care mor din doua lovituri, pana la cei giganti cu care sunt necesare si cate zece minute pentru a-i dobori, fiecare anihilare ofera satisfactie.

Horizon: Zero Dawn vine cu cateva elemente de RPG clasic, unde avem parte de mult utilizatul skill tree in care sunt cateva abilitati vitale pentru a supravietui. Apoi avem modificatoarele pentru arme, clasificate standard, pe culori, si nu in ultimul rand, item-ele pentru crafting. Acesta din urma are un rol foarte important in economia jocului. Pentru munitie, Aloy are o limita maxima de cat poate cara o data, astfel crafting-ul pe loc devine extrem de important. In luptele grele sunt necesare zeci si zeci de sageti, dar protagonista are puterea supra-naturala de a produce pe loc noi sageti cu conditia ca meterialele pentru crafting necesare sa se regaseasca in inventar.

Din fericire, nu tot timpul trebuie folosit atacul frontal, multe situatii putand fi rezolvate “stealth”. Fie ca te ascunzi intr-un tufis strategic pozitionat, fie ca te furisezi prin spatele inamicilor, mecanica functioneaza excelent si devine foarte eficienta in economia barei de sanatate pentru care trebuie cumparate potiuni sau trebuie cautate cateva plante imprastiate pe campurile vaste. Mai mult, daca urmaresti misiunile secundare numite Cauldrons, poti obtine abilitatea de “Override” al robotiilor, ceea ce ajuta la doua aspecte. O data, o masinarie care a primit tratamentul special devine aliat pentru o perioada limitata de timp, astfel putandu-se lupta cu celelalte masinarii din zona, usurandu-ti munca. Al doilea aspect, chiar mai util, un override la robotii mai mici ii transforma intr-un “mount” de zile mari. Cu asta se rezolva si problema parcursului distantelor mari.

Horizon: Zero Dawn m-a incantat din toate punctele de vedere. Pare un joc complet care are tot ce-i trebuie pentru a se aseza printre clasici. Micile probleme de lipsync si o usoara repetitivitate intalnita mai ales in misiunile secundare nu umbresc sub nicio forma valoarea titlului de fata. Poveste consistenta cu un final satisfacator si un combat extrem de dinamic, toate imbracate intr-un peisaj spectaculos, impreuna alcatuiesc un tablou ce isi va gasi fani foarte usor.