Witcher 3 Switch Edition

Ca o revedere dupa multi ani cu o persoana apropiata, Witcher 3 mi-a retrezit cateva amintiri extrem de placute de indata ce l-am pornit pentru prima data pe Nintendo Switch. A fost o calatorie lunga, plina de peripetii, dar printre cele mai frumoase din interminabila lista de jocuri ce mi-au trecut prin maini. In continuare, il consider pe Geralt of Rivia unul dintre cele mai importante personaje din istoria gamingului, care, cu vocea sa inconfundabila, indiferent de optiunea de dialog pe care o aleg, reuseste sa livreze cu o personalitate iesita din comun. Inca de cand am jucat primul titlu al seriei, l-am vazut pe Geralt ca un personaj ce se lupta cu reputatia proasta a Witcher-ilor, si am incercat de fiecare data sa demontrez NPC-urilor ca el este diferit. Astfel, am creat un personaj de care m-am atasat foarte mult, iar aceasta relansare a jocului a fost singurul imbold de care aveam nevoie pentru a petrece inca 150 de ore alaturi de unul dintre cele mai spectaculoase personaje ale generatiei inca actuale.

Nu m-am putut abtine in a face exact aceleasi alegeri ca in primul runthrough. Aveam ocazia perfecta de a vedea cum evolueaza povestea daca Geralt ar fi devenit un “bad guy”, daca as fi ajutat alte personaje in detrimentul celor pe care le consider demne de ajutorul meu, insa mi-a placut atat de mult deznodamantul pe care l-am nimerit de prima data, ca am dorit sa revad totul ca un film la cinematograf. Nu este cea mai inteleapta decizie, dar Witcher 3 reuseste sa atinga multe corzi sensibile si ma face sa-l privesc diferit fata de un joc obisnuit.

Alaturi de jocul de baza, versiunea de Switch ofera si cele doua expansion-uri Hearts of Stone si Blood and Wine, pe care le consider din punct de vedere narativ chiar mai reusite decat Wild Hunt. Duc lucrurile intr-un plan si mai personal pentru Geralt, care-l ajuta sa se revada cu cateva personaje, pe care ajunge sa le cunoasca mai bine la finalul povestioarelor, iar pentru noi completeaza un tablou si asa spectaculos. Daca Hearts of Stone este mai scurt, undeva pe la zece ore, iar in ansamblul firului narativ ramane facultativ, Blood and Wine aduce un final satisfacator, pe care-l consider si un “true ending” pentru Geralt.

Consola celor de Nintendo reuseste sa se descurce excelent cu cerintele pretentioase ale titlului de fata, insa producatorii au fost nevoiti sa faca cateva compromisuri majore in ceea ce priveste partea vizuala. Daca din punct de vedere al gameplay-ului, jocul a ramas exact acelasi, din punct de vedere grafic, Witcher 3 are de suferit. Aici trebuie sa mentionez ca l-am jucat in 2015 pe un PC performant, unde am putut sa tin aproape toate detaliile grafice la maxim. Am fost extrem de incantat la acea vreme de ce a avut de oferit Witcher 3 din punct de vedere vizual. Jocul de lumini, vantul ce uneori mangaia iar alteori devenea brutal cu copacii, apa care stralucea de la lumina soarelui de un albastru perfect si nu in ultimul rand, pletele lui Geralt care dansau pe ceafa sa de fiecare data cand alergam dintr-un punct in altul, toate aceste detalii m-au facut sa dau un 9.5 pentru grafica la vremea aceea. Pe Switch, aceste detalii inca sunt prezente, dar din cauza rezolutiilor scazute (720p docket si 540 handheld) totul se vede sters, blurat, ca un clip de Youtube care nu si-a reglat inca rezolutia. Totusi ramane impresionant de cat de bine se achita de sarcini consola, tinand cont de faptul ca am intalnit foarte rar scaderi de framerate, de obicei doar prin zone aglomerate de multe NPC-uri. Mi-as dori ca un patch sa imbunatateasca un pic rezolutia, pentru ca toate elementele grafice inca sunt acolo, doar ca nu se mai vad la fel de spectaculos.

In general, toate RPG-urile le joc pe PC, aceasta fiind prima experienta de a juca un astfel de titlu pe o consola. In gameplay m-am acomodat instant cu controlul, insa in meniuri am avut ceva probleme de acomodare chiar si dupa cateva zeci de ore bune de jucat. Lipsa mouse-ului o simt si acum, cu ajutorul caruia puteam face modificarile dorite cu viteza, pe consola, ma misc mai greu si am tendinta de a intra cat mai rar in meniu si de a face cat mai multe o data pentru a nu fi nevoit sa-l accesez des. Este un compromis destul de mic pe care sunt nevoit sa-l fac, pentru a avea Witcher 3 la purtator. Am jucat exclusiv handheld pentru ca mi-a fost mult mai usor sa gasesc timpul necesar de a juca in general. Avand in permanenta consola la purtator, am avut sesiuni de joc si de cate zece minute, care m-au ajutat in a trece prin monstruoasa campanie inca o data intr-un timp destul de scurt.

Nu am sa intru in mai multe detalii despre joc, pentru simplul fapt ca a ramas neschimbat fata de versiunea din 2015, respectiv momentele cand s-au lansat cele doua expansion-uri. Pentru mai multe detalii va invit sa cititi articolul scris in 2015 de subsemnatul, pentru ca tot ce am scris atunci, ramane valabil si acum. Witcher 3 ramane un joc de capatai al generatiei actuale si il recomand cu caldura tuturor celor care au ezitat in a-l juca acum patru ani. Ofera una dintre cele mai complete experiente in materie de single player gaming, care, nu degeaba, a devenit etalon pentru toti producatorii de RPG-uri.