Witcher 3: Wild Hunt GameXP Review

Uneori ma intreb de ce petrec atat de mult timp in compania jocurilor. Ce este atat de fascinant de ma apasa in permanenta sa ma asez in fata monitorului si sa petrec ore in sir intr-o lume fictiva, care ma absoarbe incetul cu incetul, din care ies cu greu cand alte activitati ma bat pe umar si-mi cer prezenta de urgenta. De cele mai multe ori ajung la concluzia ca sunt doar purtat de val si ca de abia zece la suta din ceea ce joc imi da satisfactie si ma face sa ma simt cu adevarat bine.

Stau pe balcon si ma uit in zare…

Negresit insa, odata la ceva timp, este lansata cate o capodopera care imi aduce aminte de ce indragesc aceasta lume fascinanta a jocurilor si de ce nu pot sa o parasesc. Witcher 3, caci despre el este vorba, reuseste sa atinga exact corzile mai sensibile pentru cei mai emotivi care vad dincolo de gameplay si sunt interesati in primul rand de latura mai sensibila a unui joc, care de regula lipseste cu desavarsire in titlurile ce apar in prezent.

Cum ziceam… emotii…pana te refuza…

Pentru cei care au jucat si primele doua parti ale seriei, il vor recunoaste imediat pe Geralt cu personalitatea sa puternica si stilul inconfundabil de a rezolva situatiile. M-am temut ca cei de la CD Projekt RED vor crea un joc bazat pe actiune si prea putin pe dezvoltarea personajelor si a personalitatii lor. M-am inselat si ma bucur. Parcurgand campania de minim cincizeci de ore, o suta si ceva daca vreti sa faceti totul, va veti atasa de Geralt, Ciri, Yennefer sau Triss, veti trai emotiile lor si veti experimenta cu mare regret finalul, pentru ca trebuie sa va luati la revedere de la personaje.

Pe pariu ca ajung in cinci minute pe malul celalalt?

De regula nu-mi place sa scriu atat de siropos, insa in acest caz fac o exceptie pentru ca jocul este atat de bun. Povestea reuseste sa pastreze un balans aproape perfect intre conflictul politic ce apasa regatele de nord si problemele personale ale lui Geralt, iar finalul este decis in totalitate de voi. In functie de deciziile pe care le luati in anumite situatii si modul in care abordati anumite side quest-uri, toate vor duce la unul din cele trei finaluri de baza care la randul lor pot avea zeci, poate sute de variatiuni.

Un moment intens

Unul dintre cele mai surprinzatoare aspecte, de care sincer va spun, nu ma asteptam sa-l intalnesc prea curand intr-un joc, este acela ca nu exista asa numitele “fetch quests”. Mai mult de atat, fiecare side quest in parte are un fir narativ mai complex decat au campanii principale a multor jocuri din ziua de azi. Este cu adevarat o placere sa le parcurgi pe fiecare, distractia fiind garantata. Nici macar unul nu a reusit sa ma plictiseasca. Si ca sa va dati seama de magnitudinea de care vorbim, a fost un side quest care mi-a luat aproape trei ore sa-l duc pana la capat. In plus, veti gasi “quest line-uri” secundare. Mai exact, o misiune secundara, odata terminata va duce la deschiderea alteia care continua povestiora quest-ului anterior. La acest capitol jos palaria celor de la CD Projekt RED pentru ceea ce au reusit sa faca.

Hmmm… Now what?

In Witcher 3 va veti plimba pe doua harti principale si pe inca cateva mai mici. Bineinteles, la inceput veti vizita o zona mai mica, numita White Orchard care va va oferi in cantitati reduse tot ce urmeaza sa intaniti pe zonele principale, si anume Velen si Novigrad pe o harta si Skellige pe a doua. In anumite momente ale jocului veti mai calatori in Royal Palace of Vizima si Kaer Morhen. Dupa cum probabil banuiti sunt si alte activitati pentru cei care nu se satura sa cutreiere lumea lui Geralt. In primul rand avem Contractele, unde eroul este solicitat de localnici sa-i scape de cate un monstru. Aici lucrurile nu sunt tocmai stralucite, misiunile devenind repetitive la un moment dat, ba chiar plictisitoare. Apoi mai avem vanatoarea de loot, unde primim diferite mini quest-uri pentru a gasi diferite item-uri de set si nu numai. Pentru cei mai masochisti, jocul ofera si asa zisele puncte de interes, acestea fiind reprezentate pe harta de niste semne de intrebare. In total sunt undeva spre trei sute imprastiate pe toate hartile, insa aveti grija ca unele nu pot fi facute decat mai tarziu in joc, pentru ca puteti da de monstri de nivel prea mare. Eu marturisesc ca dupa vreo o suta cincizeci m-am oprit.

Si se facu noapte…

Am lasat intentionat la urma noul joc de carti implementat in Witcher 3, si anume: Gwent. Multa lume il critica, unii il considera chiar inutil. Recomandarea mea este sa-i dati o sansa si sa incercati sa-l intelegeti inainte de a-i zice pass. S-ar putea sa va surprinda in mod placut. Eu am stat si am facut toate quest-urile legate de acest mini joc si cu siguranta voi mai intra in Witcher 3 doar pentru a juca Gwent. Personal il consider mai bun ca Hearthstone si inainte de a arunca cu rosii, lasati-ma sa va spun ca este printre putinele jocuri de carti pe care le-am intalnit unde factorul noroc nu este decisiv. Daca ai pachet mai bun ca adversarul, ai castigat. Daca iti gandesti mana mai bine ca adversarul, ai castigat. Bineinteles aceasta activitate este facultativa, iar daca nu sunteti pasionati, puteti pur si simplu sa ignorati mini jocul.

Da domne, si era mare, avea dintii cat casa…

Sa vorbim un pic si despre gameplay-ul in sine. In primul rand combat-ul a fost modificat fata de Witcher 2. Geralt este mult mai mobil si puteti sa va feriti mai usor de loviturile inamice. In continuare avem cele doua sabii, una de otel pentru oameni si una de argint pentru monstri. Cele cinci semne sunt din nou prezente la datorie, unele dintre ele fiind putin modificate fata de jocurile anterioare seriei, dar in continuare foarte eficiente. De departe cel mai important mi s-a parut Axii cu ajutorul caruia am reusit sa ies nesifonat din multe conversatii. Acesta ajuta la manipularea mintii, facandu-i pe oameni sa zica sau sa faca anumite lucruri ca tine. Aard ii ofera lui Geralt puteri telekinetice, Igni este probabil cel mai banal, acesta arunca cu foc in inamici, Quen complet neschimbat, creeaza un scut cu care-l protejeaza pe erou de urmatoarea lovitura, si nu in ultimul rand, avem Yrden care ajuta la slabirea rezistentelor monstrilor. Ce este de mentionat, ca jocul este usurel pe dificultatea medie. Recomand pentru cei care vor cu adevarat challenge sa ridice dificultatea un pic.

Wind’s howling…

Dupa cum probabil ati vazut in trailer-e Geralt este ajutat sa se deplaseze de calul sau pe nume Roach. Partea amuzanta este ca pe toti caii, Geralt ii numeste la fel, lucru pe care il si recunoaste la un moment dat. Si daca aveti cal, nu puteau sa lipseasca si cursele de cai, asa ca pentru cei pasionati, aveti si astfel de side quest-uri in joc.

Sufletul conteaza sa fie frumos…

Partea de crafting si alchimie este simplificata fata de jocurile anterioare insa in continuare da batai de cap. Meniul foarte intuitiv va ajuta sa va dati seama repede de cum functioneaza treaba si de ce aveti nevoie, insa problema apare atunci cand incepeti sa vanati ingrediente. Sunt foarte multe la numar, insa producatorii au venit in ajutor cu un sistem in care item-urile pot fi “demontate” in ingrediente. Odata cu cresterea in nivel a lui Geralt si item-urile ce pot fi echipate sunt din ce in ce mai bune, jocul oferind un sentiment de evolutie permanenta a personajului.

La piata…

Per ansamblu, ce nu mi-a placut a fost controlul personajului, destul de stangaci, uneori ducandu-ma la exasperare, si sistemul de inventory destul de imbarligat. De cateva ori am fost pus in situatia sa trebuiasca sa citesc un anumit document pe care l-am luat cu ceva timp in urma, dar era imposibil de gasit. A trebuit sa iau la rand toate item-urile din inventar sa-l caut si credeti-ma la un moment dat sunt foarte multe.

…la petrecere…

Nici Witcher 3 nu a scapat de nebunia din zilele noastre cu downgrade-ul grafic. Este adevarat ca jocul nu arata la fel de bine pe cum a fost prezentat acum doi ani, insa in continuare arata superb. Sunt de acord sa reprosam producatorilor cand avem un caz Watch Dogs, dar aici nu se pune problema. Jocul arata excelent, poate cel mai aratos joc din cate exista la ora actuala si sa nu uitam ca echipa CD Projekt RED nu este la fel de mare ca cele care lucreaza la Call of Duty de exemplu. Daca am ce sa reprosez, ar fi la cinematicuri, unde anumite unghiuri “de filmare” nu au fost dintre cele mai fericite. Au folosit mici trucuri pentru a masca anumite imperfectiuni in animatii, insa per ansamblu nu este nimic deranjant.

Ma antrenez pentru a traversa Atlanticul…

Coloana sonora, compusa de Mikolai Stroinski este una dintre cele mai reusite intalnite de mine intr-un joc. De multe ori spun in review-uri cum liniile melodice ajuta la crearea atmosferei, insa in cazul de fata, muzica este mult mai mult. Inca aud fiecare nota muizcala, desi am aproape o saptamana de cand nu am mai ascultat-o. Va propun urmatorul lucru: Asteptati un apus de soare, alegeti-va un loc unde peisajul este spectaculos (nu este prea greu sa gasiti unul) si ascultati muzica privind apusul. Nu cred ca ati mai trait intr-un alt joc un astfel de sentiment.

Superb!!!

Cu Witcher 3: Wild Hunt, CD Projekt RED si-a dat doctoratul in productia de jocuri. De departe cel mai complet si mai reusit joc din ultimii ani. Micile imperfectiuni ii pot fi iertate usor, micile stangacii sau downgrade-ul grafic nu pot construi un contra argument la ideea ca jocul este pretendent clar la Game of the Year. Cu siguranta se gasesc gameri carora Witcher 3 nu le spune nimic, insa nu din cauza ca este un joc prost, ci pentru ca nu este pe gustul lor. Acum nu pot decat sa sper ca undeva in lumea asta, cineva lucreaza la un alt joc care sa reuseasca ce a reusit Witcher 3. Pentru ca Witcher 3: Wild Hunt nu este doar un joc, este o emotie care trebuie traita.