Bloodborne GameXP Review

Trebuie sa spun inca de la inceput ca nu sunt un fan inrait a seriei Souls, cum nu sunt in general un fan al jocurilor cu dificultate dusa la extrem. Cel putin nu eram. De fiecare data cand un joc Souls si-a facut aparitia pe piata, i-am dat skip din prima pentru ca tin la consolele si PC-ul meu si nu doresc sa pateasca ceva nefericit din cauza unei reactii violente cauzate de vreunul din jocurile mai sus mentionate. Aceeasi reactie de indiferenta am avut-o si cand a fost anuntat Bloodborne. Insa, odata cu apropierea datei de lansare, eram din ce in ce mai atras de ceea ce vedeam in trailer-ele de prezentare. Asa s-a facut, ca in ziua lansarii, m-am dus frumos la un magazin si am achizitionat jocul. Insa, neconvins inca de faptul ca am sa-l duc pana la capat, am introdus discul in consola si am asteptat cuminte instalarea.

La inceput de drum

Nu stiu cum se face, probabil ca un afrodisiac foarte puternic sau alte substante interzise, am fost lovit in primele cinci minute. Cinci minute care s-au transformat intr-o suta de ore si numaratoarea continua. Trebuie sa ma gandesc serios in istoria mea de gamer cand un joc a mai reusit sa ma acapareze asa de tare cum a reusit Bloodborne. Ca un paradox, eu fiind fan al jocurilor cu mult lore si multa poveste, in cazul jocului de fata, acest element nu a mai contat deloc. Firul narativ nu m-a interesat catusi de putin si pana la capat chiar e neimportant. Intr-un astfel de joc, cu un gameplay atat de bine gandit, dus la rangul de arta, chiar etalon pentru o generatie intreaga de jocuri (bineinteles opinia mea), celelalte elemente intra in plan secund.

In Hunter’s Dream

Bloodborne incepe confuz si continua sa fie confuz pana la capat. Daca doriti sa intelegeti catusi de putin ce se intampla, cititi tot ce puteti si ascultati cu atentie orice dialog. Contrar a ceea ce intalnim in jocurile de azi, povestea este foarte ambigua si se vede asta si cand cautati pe internet explicatii. Veti vedea ca foarte putini au inteles ceva si si acestia se chinuie un pic sa puna cap la cap elementele firului narativ.

Arhitectura orasului

Ce am inteles eu, este ca Yahrnam, candva un oras recunoscut pentru medicina avansata, folosindu-se de sange, reusea sa vindece multe boli. Jucatorul soseste in oras pentru a gasi un tip de sange numit paleblood, de ce insa, nu stim. Din nefericire pentru el, descopera ca orasul este infestat de un virus care a transformat majoritatea cetatenilor in creaturi. Motivul? Aparent localnicii, acum mult timp, au inceput sa venereze entitati numite Great Ones. Acestia sunt cei care au furnizat remediile miraculoase, si tot acestia sunt de vina pentru epidemia care au eliberat-o in oras pentru a pregati nasterea unui copil Great One. Mai departe, nu am mai inteles nimic. Finalurile, trei la numar, nu m-au lamurit nici ele in vreun fel, desi le-am experimentat pe toate trei, iar internetul este mai confuzat de poveste decat mine.

Unul dintre foarte putinele momente de respiro cand un NPC prietenos sta de vorba cu mine

Dar sa revenim la ce stie Bloodborne sa faca mai bine. Nu am mai intalnit in niciun joc de pana acum un level design atat de interesant si de bine gandit. Jocul este nemilos, insa datorita structurii hartilor devine abordabil. Orice inamic te poate dobori in lupta unu la unu daca esti neatent, iar cand sunt mai multi ai nevoie de indemanare si precizie pentru a iesi victorios. De fiecare data cand mori, jocul te reia de la ultimul checkpoint. Acestea sunt de regula doua pe fiecare nivel, unul la inceputul lui si al doilea dupa ce bati boss-ul nivelului respectiv. Acum ca am explicat sistemul de checkpointuri sa va spun de ce level design-ul salveaza situatia. Fiecare nivel are mai multe shortcut-uri ce pot fi deblocate. De regula vei intalni in dreptul unui checkpoint o cale deschisa pentru explorare si o poarta inchisa. Ce trebuie sa faci, e sa treci cu bine prin nivel pana ajungi pe partea cealalta a portii pentru a o deschide. Iar apoi miracolul se produce. Odata deschisa poarta, vei vedea ca esti la o distanta de doi pasi de boss-ul nivelului. In aceste conditii este foarte usor, daca mori la boss sa te intorci repede la el pentru inca o incercare.

Ma pregatesc moral inainte de a da nas in nas cu un nou boss

De ce spun ca jocul nu triseaza? Bloodborne se comporta similar cu Diablo daca vrei, mai ales Diablo 2. Cand mori, intr-adevar pierzi Blood Echoes (moneda principala despre care vom vorbi imediat) si inamicii reapar pe pozitii cu exceptia boss-ilor. Insa ti se ofera ocazia sa recuperezi toate Blood Echoes-urile pierdute, pe care le vei gasi ori pe jos unde ai murit, ori furate de un monstru (care odata omorat le recuperezi). Atentie insa, daca mori inca o data inainte de a le recupera, acestea sunt pierdute pentru totdeauna. In fine un alt element care ajuta, tot loot-ul este pastrat in inventory chiar daca mori. Nu trebuie sa te intorci sa-l recuperezi niciodata.

Le-o dau miseleste

Faptul ca inamicii se respawn-eaza dupa fiecare esec sau la fiecare intoarcere in Hunter’s Dream (vorbim si despre asta imediat) nu este un lucru deloc rau. Personajul poate creste pana la nivelul 594 (cel putin teoretic) astfel jocul permitandu-ti sa faci grinding pana nu mai poti. Iar asta ajuta foarte mult. Eu am reusit sa bat ultimii bossi din prima pentru ca am fost putin overpowered pentru ei.

Piesaj apocaliptic

Am amintit despre Blood Echoes ceva mai sus. Acestea reprezinta moneda principala a jocului, cu ajutorul careia poti creste in nivel si poti cumpara diferite item-uri. Fiecare inamic doborat ofera o anumita cantitate de Blood Echoes, iar grindingul este incurajat pentru a creste in nivel cat mai repede si cat mai mult posibil. Insight este a doua moneda de schimb, secundara insa foarte importanta. Cu Insight poti cumpara item-uri mai speciale sau pot fi folosite pentru a suna clopotelul pentru a intra in co-op cu alte persoane (da, si despre asta un pic mai incolo).

Suntem in Londra? I’d wish…

Am ramas dator sa va povestesc si despre Hunter’s Dream. Acesta este un fel de safe house unde poti merge pentru a-ti cumpara item-uri, poti creste in nivel, repara sau upgrada armele si practic tot ce tine de personaj si item-urile din dotare. Cum am spus mai sus, trebuie sa te gandesti bine inainte sa mergi in Hunter’s Dream pentru ca toti inamicii se respawn-eaza odata intors la checkpoint.

Sub clar de luna

Din pacate un capitol la care jocul sta prost este matchmaking-ul. Cum am zis mai sus, trebuie sa achizitionezi un clopotel pe nume Beckoning Bell, cu ajutorul caruia poti chema ajutoare. Mai exact, daca nu poti sa treci de un boss, sau de o faza anume, suni clopotelul si astepti ca cineva sa intre in jocul tau. Simplu in teorie, insa greu in practica. Uneori trebuie sa astepti si cate treizeci de minute pentru ca sa se gaseasca cineva si ma gandesc cu groaza ce se va intampla cu cei care vor cumpara jocul peste un an, iar serverele nu vor mai fi asa populate. Mai exista si un altfel de clopotel, intitulat Sinister Bell, pe care daca il suni, vei intra in lumea unui alt jucator, dar de data aceasta sa te lupti in PvP cu jucatorul respectiv. Deci jocul ofera si multiplayer PvP, desi nu este foarte atractiv.

Un moment de mandrie

Grafica nu este demna de next gen, cu greu putand fi catalogata ok pentru vechea generatie. Multe detalii sunt facute stangaci, totul pare sters si foarte, foarte mult blur. Pacat ca jocul nu arata la fel de bine pe cat se misca. In schimb paleta de culori folosita, ajuta la crearea atmosferei horror, impreuna cu elementele sonore, care, pur si simplu iti dau fiori pe sira spinarii la fiecare pas. Arhitectura gotica a cladirilor este foarte bine executata si ofera un design unic, impunator al orasului.

Creepy chat

Sa vorbim un pic si despre Chalice Dungeons. Iar fac referire la Diablo (sper ca nu sunt singurul care vede cateva similititudini cu jocul celor de la Blizzard), unde daca vrei, Chalice Dungeons sunt un fel de Rift-uri. Ai nevoie de anumite ingrediente pentru a fi deschise, in functie de nivelul dunegeon-ului. Nivelele de dificultate sunt in numar de cinci, unde bineinteles pentru a reusi sa le deschizi e nevoie de multa rabdare si loot pentru respectivele ingrediente. Odata deschise vei observa ca acestea sunt impartite la randul lor in trei sau mai multe nivele. La sfarsitul fiecarui nivel, surpriza, ne batem cu un boss. In total sunt zece dungeon-uri ce fac parte din story (insa complet facultative, nu trebuie sa le joci decat daca doresti sa iei platina), si mai sunt cele numite Root Dungeons, care practic sunt generate aleator de fiecare data cand le deschizi. Deci posibilitatile sunt nenumarate.

Cheeeeeckpooooiiiiinnnnttttt!!!!

Nu se putea sa nu existe un Dungeon care sa pedepseasca jucatorul la maxim. Din start acestea au dificultate ridicata fata de campania principala, insa nimic nu este mai greu in Bloodborne ca Defiled Chalice Dungeon. Acesta, odata intrat in el iti reduce viata la jumatate, iar dificultatea Dungeon-ului este de nivel 4, ceea ce inseamna ca de la orice inamic (daca nu ai nivel sa zicem macar 200) o singura lovitura inseamna si moartea eroului nostru.

Oare unde ma duc scarile astea? Nu vreti sa stiti…

Mi-am permis sa scriu un review considerabil mai mare pentru Bloodborne pentru ca jocul este foarte complex si am vrut sa ating anumite puncte pe care multe review-uri nu le-au atins. Totodata, sunt constient ca am intarziat aproape trei luni cu acest review, insa mai bine mai tarziu decat niciodata. Un joc care merita cu adevarat atentia noastra apare destul de rar si am vrut ca inainte sa ma apuc sa scriu despre Bloodborne sa-l butonez in toate coltisoarele sale.

Another one bites the dust

Acestea fiind zise, Bloodborne este un joc care merita jucat de toti cei care detin un PS4. De asemenea, pentru toti ceilalti, ar trebui sa va ganditi serios sa va achizitionati o consola pentru acest joc. Da, este un astfel de joc, care vinde consola. Din pacate, faptul ca este greu si are tendinta de a scoate din minti jucatorul, Bloodborne nu este pentru toata lumea. Pentru cei care nu au timp decat vreo 3-4 ore pe saptamana, jocul nu este pentru ei. Pentru cei care doresc sa se relaxeze o ora seara inainte de culcare, iar jocul nu este pentru ei. Bloodborne cere timp si implicare. Cere atentie si perfectionarea ta ca jucator inainte de a fi ajutat de cresterea in nivel a personajului.  Lasand la o parte grafica invechita, dar de efect, matchmaking-ul greoi si povestea prea ambigua, dar cu un level design la rang de arta si cu un gameplay aproape de perfectiune, Bloodborne este o capodopera ce trebuie incercata de toti gamerii hardcore.