The Evil Within GameXP Review

De mult mi-am dorit sa mai joc un survival horror facut ca la carte. Inca de pe vremea cand Resident Evil era Mare si lumea compara totul cu minunata creatie a lui Shinji Mikami, inclusiv eu, nu mai reuseam sa gasesc un joc care sa ma satisfaca la fel de mult. Cand te trezeai cu trei gloante in pistol si cinci inamici in fata si nu stiai ce sa faci mai intai, jocul iti oferea trairi cu adevarat intense, pentru ca stiai ca nu triseaza, nu era facut pentru spectacol cinematic, ci doar pentru a-ti testa abilitatile de gamer.

The Evil Within a fost pe radarul meu inca de la inceput, de cand a fost anuntat, in primul rand pentru ca este creat de acelasi Shinji Mikami, in al doilea rand pentru ca trailer-ele imi dadeau un sentiment de nostalgie si speranta in acelasi timp, ca am sa joc in sfarsit un survival horror ca la carte. Ca sa ne intelegem, in viziunea mea, “un survival horror ca la carte” inseamna sa fie greu, resursele foarte limitate si o poveste plina de mister.

Atmosfera de horror autentic

Greu am cerut si doamne, greu mi s-a dat. In 23 de ore, mai exact 23:00:42 am murit de 204 ori (cifre oficiale, oferite de joc la sfarsit). De mentionat ca am dus pana la capat campania pe dificultatea Survival, cea mai grea disponibila la primul playthrough. Un joc care sa ma consume psihic, precum The Evil Within, mai greu am intalnit. Jocul este uneori enervant, uneori frustrant, dar corect cu jucatorul. Daca iti calculezi miscarile, se poate trece peste orice obstacol, cat de imposibil ar parea el la prima vedere. Insa, jocul este greoi, personajul principal destul de greu de controlat, iar framerate-ul impardonabil pe o consola next gen. Producatorii s-au laudat cu 30fps, insa nu cred ca am sarit de 25-26fps pe toata durata campaniei. De multe ori am avut parte de sacadari, in unele momente vazandu-se clar ca PS4 se chinuie cu jocul. Acum poate are si consola mea o problema de care nu sunt constient, cine stie. Dar daca ne uitam pe comparatia facuta de cei de la Digital Foundry spusele mele imi dau dreptate. Desi jocul a fost imbunatatit considerabil prin patch-ul Day One, problemele nu au fost rezolvate in totalitate.

Oglinda, oglinjoara, care e cel mai horror joc din tara?

La partea de grafica sunt doua aspecte fiecare usor de argumentat in functie de partea caruia te afli. The Evil Within arata rau, poate prea rau pentru generatia actuala, dar o parte a jucatorilor si a presei au acceptat grafica asa cum este ea pentru ca ar fi suficienta pentru un joc survival horror. Cealalta parte este de parere ca The Evil Within ar fi putut arata mult mai bine. Poate ca adevarul este undeva la mijloc, dar daca priviti si screenshot-urile alaturate nu puteti sa nu fiti de acord ca in final jocul arata rau. Personal, de multe ori aveam sentimentul ca ma joc pe un PS2 si nu pe un PS4.

Ce poate fi numit peisaj in The Evil Within

Mecanica de joc este punctul unde The Evil Within straluceste. Acel sentiment ca nu stii cum o sa faci fata la urmatorul moment dificil, numarandu-ti gloantele de pe toate armele din dotare este prezent in permanenta, dar cum am zis mai sus, jocul nu triseaza, dandu-ti mereu solutii sa rezolvi situatia. Nu s-a intamplat niciodata sa raman fara niciun chior pe mine dupa o lupta, deci se poate. Mediul te ajuta si el in diferite moduri, fie esti pe carari unde in laturi e cate o prapastie unde inamicii pot fi impinsi, ori sunt bombe de proximitate lipite pe pereti, care cand tragem in ele explodeaza, ori avem spatii mai deschise unde ne putem invartii pana ce adunam toti nemortii la un loc si cu un singur foc putem sa-i facem bucati pe toti cu ajutorul sagetilor ce explodeaza sau cu bombele de proximitate. Sa nu uitam ca in anumite cazuri functioneaza si stealth-ul destul de bine. Primitiv implementat, dar bun de luat in seama.

Ce ar fi un horror fara o catedrala? Ca nunta fara mireasa!

Ca tot am mentionat de arsenalul din dotare sa-l detaliez. Incepem jocul cu bine cunoscutul revolver care saracul nu ajuta prea mult. Doar daca reusim headshot-uri si nici atunci nu esti sigur ca inamicul crapa din prima. Pe parcurs mai gasim shotgun, sniper, grenade si cel mai important arbaleta cu care putem trage sageti cu diferite proprietati. Printre ele ar fi cele care explodeaza, cele care ingheata inamicii, flash – care ii orbeste, shock – care ii electrocuteaza, bineinteles cele normale care dau doar damage si altele pe care va las sa le descoperiti singuri. Aceste sageti pot fi craft-uite sau gasite in lumea jocului. De craft-uit se pot craft-uii cu ajutorul unor Tool-uri ce se gasesc la randul lor prin explorarea locatiilor. In functie de puterea sagatetii ele costa diferit, deci atentie pe ce le cheltuiti.

Domnisoara, dupa ce omor inca un boss iesim la o cafea?

Nu in ultimul rand in joc vom gasi si Green Gel care ne ajuta sa ne upgradam diferite proprietati sau armele. Se gaseste in cantitati mici, comparativ cu necesitatile, deci si aici mare grija pe ce il cheltuiti. Bineinteles putem mari bara de viata, timpii de sprint, damage-ul brut facut de arme, cate cartuse putem cara deodata sau timpul de reload al armelor. Personal, pana la sfarsitul jocului nu am reusit sa upgradez nici jumate din ce imi doream, dar suficient cat sa-mi fac parcursul campaniei mai usor.

Cum arata apa in 2014. Experienta next gen autentica.

Pana acum din lista mea pentru un “survival horror ca la carte” s-au indeplinit doua din trei. Sa vedem ce putem zice si despre storyline. Aici jocul m-a dezamagit un pic. Nu pentru povesetea in sine care este destul de interesanta si are multe straturi. Ci pentru personajele prea fade, prea palide. In 23 de ore nu am reusit sa ma atasez de personajul alaturi de care am suferit impreuna la fiecare obstacol sau inamic intalnit, nici de NPC-urile cu care am interactionat pe parcursul campaniei. Pentru cei ce nu dau atentie nu vor intelege niciodata ce i se intampla lui Sebastian Castellanos (protagonistul principal). Trebuie citite absolut toate documentele gasite in lumea jocului si trebuie oferita o atentie sporita cutscene-urilor pentru a intelege back story-ul. Practic jocul ofera numai o latura a povestii, restul se poate afla din documentatie.

Dupa un calcul simplu, avem 2.5 din 3, dar din pacate tot lipseste un ceva care sa faca din The Evil Within un joc cu adevarat Mare. Nu pot arata cu degetul ce, dar cu siguranta lipseste. Bineinteles adaugam ca jocul nu a inovat, nu a adus nimic nou, a mers pe o formula batuta si rasbatuta, dar in acelasi timp uitata. Insa un lucru este cert: cine doreste un survival horror bun, The Evil Within este cea mai buna alegere in 2014.