Alien: Isolation Quick Review

Dupa dezastrul intitulat “Colonial Marines”, imi pierdusem speranta ca voi avea ocazia de o noua experienta Alien reusita, mai ales ca nici pe partea cinematografica lucrurile nu sunt tocmai roz. In opinia mea, toata nebunia cu Aliens vs. Predator, atat pe partea gameristica, cat si pe partea de film, a stricat doua francize care trebuiau sa ramana independente si sa produca fiecare pe partea ei ce stie ea mai bine. Efortul celor de la Creative Assembly merita laudat, cu atat mai mult cu cat presiunea era destul de mare, tinand cont de panta descendenta pe care se afla franciza.

Din pacate Alien: Isolation nu este jocul care sa merite nota 10, dar nici nu este un joc prost. Ba dimpotriva, este un joc bun care m-a facut sa ma bucur de ce a avut de oferit, in ciuda criticilor destul de dure primite in presa internationala. O presa cu care imi permit sa nu fiu de acord, mai marii IGN si GameSpot grabindu-se sa-i ofere note mici in ciuda calitatilor jocului.

O mare reusita a producatorilor este comportamentul total nescriptat al xenomorph-ului, miscarile sale fiind imposibil de anticipat (imaginati-va un shooter cu un astfel de comportament al tuturor inamicilor). Unde mai punem ca atunci cand acesta ne depisteaza, vine ca o avalansa peste noi, urmarind neputinciosi cum ne omoara, obligandu-ne sa reluam jocul de la ultimul save destul de indepartat. Este adevarat ca poate deveni frustrant pe dificultatile ridicate, unde de multe ori o patesti fara sa ai vreo vina, dar sentimentul cand reusesti sa-l pacalesti si ajungi la save-ul izbavitor, creeaza un sentiment de satisfactie. Am avut ocazia sa vad cum se misca jocul si pe Easy si pe Hard. Pentru cei mai slabi de ingeri si cei care doresc sa para ca Alien: Isolation este corect cu tine, recomandarea mea este sa-l jucati pe Easy. In continuare jocul este provocator, dar in acelasi timp este mai milos, lasandu-te sa te bucuri de el si cum am mai spus, da sentimentul ca este corect cu tine.

Problemele, insa, apar la partea de dinamica. Din cele 15 ore petrecute cu Alien: Isolation, cred ca doar 7 sau 8 le-am petrecut in compania xenomorph-ului. Nu faceti greseala de a merge cu atentie la inceputul jocului, pentru ca acesta isi va face aparitia triumfator intr-un moment bine definit al jocului. Primele minute sunteti in siguranta. Apoi spre mijlcoul campaniei, din nou dispare din scena “extraterestrul”, lasandu-te in compania Androizilor, unde jocul se transforma intr-o tentativa de shooter. Asta daca aveti gloante. Daca nu, o luati la fuga prin nivele. Cand xenomorph-ul isi face din nou aparitia, jocul pare deja fumat, nu prea te mai sperie, nu mai este challenging, stii deja foarte bine ce ai de facut, iar gameplay-ul ramane neschimbat pana la sfarsit.

O mecanica interesanta a jocului este crafting-ul, care te obilga sa explorezi coridoarele statiei Sevastopol pentru diferite ingrediente, pentru a face diferite item-uri ajutatoare in lupta cu xenomorph-ul, androizii si oamenii (si o mica surpriza spre final), singurii inamici intalniti in joc. Printre ele regasim, Flare, Smoke Bomb, Pipe Bomb, Molotov, Noisemaker sau Medikit. Toate bune si frumoase, insa problema apare cand nivelele sunt pline de astfel de ingrediente, de multe ori neavand ce sa fac cu atatea. Apoi, nu stiu daca am folosit zece astfel de item-uri in toata campania.

La capitolul arme, jocul nu sta rau, tinand cont ca avem de-a face cu un Survival Horror. Prima arma pe care o gasim este un revolver care ne ajuta in lupta cu Androizii si oamenii, ca mai apoi sa gasim si un shotgun. Singura, care are efect asupra Alien-ului este un Flamethrower pe care-l gasim pe la mijlocul campaniei. Acesta are menirea de a speria xenomorph-ul si de a-l face sa fuga pentru cateva secunde. Insa nu recomand utilizarea lui decat in situatii critice, pentru ca odata folosit, Alien-ul nu va mai pleca prea departe, stand mereu in zona in care ai de indeplinit obiectivele.

Alien: Isolation ofera si modul de joc Survivor, care din pacate nu prea mareste durata de viata al acestuia, din simplul motiv ca in pachet este inclusa o singura harta. Pentru cei ce sunt dispusi sa mai investeasca timp si bani in joc, cei de la Creative Assembly au anuntat ca vor lansa DLC-uri cu noi harti pentru acest mod.

Din punct de vedere grafic, jocul arata impecabil pentru ce vrea sa fie. Artistic vorbind, producatorii au creat exact culoarele si camerele pe care le intalnim in primul film Alien lansat in 1979. Viziunea viitorului pusa la vremea aceea pe pelicula de Ridley Scott este redata la virgula in joc, ceea ce din nou face efortul producatorilor de laudat. Marele minus insa, la acest capitol este optimizarea. Jocul l-am testat pe un PS4, iar scaderile dese de framerate si cutscene-urile care au rulat in permanenta la maxim 20fps sunt de neiertat. Partea buna este ca scaderile de framerate nu au aparut in momente critice si nu m-au incurcat efectiv in parcurgerea campaniei.

Din pacate Alien: Isolation nu este jocul perfect pentru fanii francizei, insa este un joc bun ce trebuie incercat si, eventual, dus pana la capat. Drumul pe care au luat-o producatorii este bun, insa mai e un pic de parcurs pana la jocul pe care-l visam cu totii. Poate Alien: Isolation 2.