Wolfenstein: The New Order Quick Review

Wolfenstein 3D a fost, cred, primul joc pe care l-am jucat in viata mea de gamer. Nu aveam mai mult de 8 ani, iar jocul se lansase de curand. Pe vremea aceea toate jocurile se pasau intre prieteni prin celebrele dischete 1.44 MB, iar Wolf3D (cum era poreclit) incapea pe o singura discheta. Astazi, la 22 de ani distanta, Wolfenstein: The New Order se lanseaza pe cinci platforme diferite si ocupa 40 GB spatiu pe hard disk. E redundant sa spun cat de mult a putut sa evolueze piata de gaming in acesti ani, ducand industria la un nivel inimaginabil pe vremea lui Wolf3D.

Cel mai recent joc din serie si-a pierdut un pic din farmecul titlurilor lansate la inceputul anilor 90 (trebuie precizat faptul ca Wolfenstein 3D nu este primul joc din serie aparut; primul titlu s-a lansat in anul 1981 pe Apple II si MS-DOS), insa s-a transformat intr-un joc mai matur care poate spune o poveste serioasa, chiar daca tonul cu care este spusa nu se prea potriveste cu atmosfera. Pe de o parte omoram nazisti, omoram nazisti si omoram nazisti, iar pe de alta ni se ofera niste cutscene-uri cu foarte multa drama si chiar cu elemente romantice. Una peste alta, jocul reuseste sa-si duca ideea pana la capat, iar pe noi, gamerii, ne lasa cu un gust placut si cu sentimentul ca mai vrem. Si ni se da: Datorita unei alegeri pe care esti obligat sa o faci la sfarsitul primei misiuni, jocul se divizeaza in doua timeline-uri diferite A si B. Indiferent ce alegere faci, odata ce ai terminat jocul te poti intoarce sa alegi si al doilea timeline, si uite asa putem juca jocul de doua ori, fara a juca exact acelasi lucru. Un truc care se pare ca a functionat – cel putin pentru mine.

Actiunea jocului se petrece intr-un univers paralel, unde nazistii au castigat razboiul, iar Statele Unite s-au predat, ajungandu-se la o suprematie mondiala a nazistilor. Eroul principal B.J. (William) Blazkowicz ia de mana rezistenta si trece inca odata la omoarat si distrus ziduri pentru a salva omenirea de asupritori. Nimic nou aici, insa felul in care o facem ne place de minune.