Thief 2014 Quick Review

Cand am auzit ca un nou Thief este in lucru, mi-am adus aminte ca nu am dus pana la capat niciunul din jocurile anterioare ale seriei. Asa ca m-am pus pe treaba cu cateva luni inainte de lansarea reboot-ului de anul acesta. Lasand la o parte grafica prafuita, desi a imbatrinit frumos, pe partea de gameplay jocurile ar concura linistit cu cele actuale. Libertate de miscare, atentie la detaliu (cel mai impresionant fiind cel legat de suprafata pe care pasim – inamicii ne aud daca mergem pe metal sau gresie de exemplu), nivele foarte bine gandite, harti complexe, dificultate sporita si cu toate astea jocul nu te ajuta mai deloc. Hartile pe care ni le ofera producatorii sa ne orientam sunt foarte ambigue, nu aveam checkpoint-uri, nici marcaje cu traseul.

Cand producatorii noului Thief au anuntat ca putem alege sa jucam reboot-ul old school, sa scoatem toate elementele ajutatoare intalnite in toate jocurile actuale, am zis ca e o speranta de foarte bine. Nu a fost asa insa. Intr-adevar meniul iti ofera foarte multe optiuni, poti modifica dupa bunul plac toate elementele de gameplay, insa orice formula ai alege totul este in zadar. Jocul tot liniar ramane, fara suflet, poveste neexploatata, personaje fade si elemente de gameplay banale. Este incredibil cum un joc facut in 1999 poate da clasa unui joc facut in 2014 prin libertatea si complexitatea gameplay-ului.

Acum sa trecem si la partile bune. Thief 2014 nu este nici pe departe un joc prost. Problema lui este ca are in spate o mostenire grea de dus, iar asteptarile sunt foarte mari. Jocul in mare merge pe formula lui Thief 3 (Deadly Shadows). Avem The City (orasul pe care il putem explora in voie intre misiuni), avem o caruta de misiuni secundare care aduc un sentiment de realizare mai mare decat aduce campania principala si povestea care poate fi accesata dupa bunul plac. Cand ne plictisim de hoinarit prin oras, mergem la marker-ul ce duce la misiunea principala and there we go.

Garrett are abilitati ce pot fi imbunatatite cu ajutorul “focus points” si pot fi cumparate sau gasite prin misiuni pe traiectorii secundare. Din pacate acesta este un alt element ce iese din spiritul Thief, lasand la o parte faptul ca jocul poate fi terminat lejer si fara niciun upgrade. Un Master Thief cum este Garrett se presupune ca nu mai are nevoie de diferite imbunatatiri pentru a se descurca in lumea jocului. Mare mi-a fost frustrarea sa descopar ca sunt intr-o misiune si nu pot sa deschid o gura de ventilatie pentru simplul fapt ca nu mi-am cumparat unealta necesara, pierzand astfel fortat cateva collectibles.

Povestea este banala si nu prea merita mentionata. Va las s-o descoperiti singuri (daca nu va va plictisi suficient cat sa nu o mai urmariti). Mi-as fi dorit ca Thief 2014 sa fie candidat la jocul anului. L-am asteptat cu sufletul la gura, insa acum deja am inceput sa-l uit. Sper ca Square Enix si Eidos Montreal sa-si ceara scuze printr-o continuare mult mai reusita.