Uncharted: The Nathan Drake Collection GameXP Review

Se spune ca arta nu este terminata niciodata, doar abandonata. O vorba filosofica careia ii dau din ce in ce mai multa dreptate. Indiferent de cat de mult lucrezi la un proiect, tot timpul iti spui ca poti face mai mult, tot timpul vrei sa repari detalii pe care altii nici nu le observa, insa pentru tine sunt mari cat carul si te irita de fiecare data cand dai cu ochii peste ele. Poate ca esti perfectionist, sau poate doar tii cu adevarat la ceea ce faci, insa niciodata nu vei fi multumit de produsul final.

Cand am jucat prima data Uncharted, Among Thieves fiind si debutul meu in gaming-ul consolist, am spus la vremea aceea ca nu exista un alt joc la fel de spectaculos, la fel de haios si emotionant in acelasi timp, si nu in ultimul rand, la fel de aratos. La scurt timp dupa ce am terminat partea a doua a povestii lui Nathan Drake, am luat constiincios si nerabdator Drake’s Fortune, primul din seria Uncharted si l-am jucat pe nerasuflate. Nu mai are sens sa spun ce s-a intamplat cand a fost anuntat oficial Drake’s Deception (a treia parte), joc pe care l-am asteptat cu sufletul la gura, iar in ziua lansarii deja parcursesem jumatate din campania principala.

Pentru mine, trilogia lui Drake (pana cand va fi lansata si partea a patra anul viitor) este o opera artistica ce merita aprecierea iubitorilor de arta in general. Bineinteles ca are mult defecte, se incadreaza intr-un singur stil de joc bine definit, ceea ce face ca multi sa nu guste aceasta serie, insa fara doar si poate, merita recunostiinta noastra pentru ceea ce reuseste sa realizeze intr-o industrie care pierde cu fiecare zi o bucatica de suflet si se scufunda tot mai mult in mediocritati care au o singura menire si anume sa genereze bani.

Mi-a luat doua saptamani sa scriu acest review pentru simplul fapt ca in tot acest timp am stat si am trecut prin toate cele trei jocuri pe dificultate maxima, apoi, dupa am realizat ca nu mi-a ajuns portia de Uncharted, am stat si am colectionat toate trofeele. Acum, dupa ce am intors pe toate partile versiunea remasterizata a jocurilor, pot spune ca ceea ce au realizat Naughty Dog in prima faza, si Bluepoint (cei care s-au ocupat exclusiv de remasterizare) in a doua, merita toate laudele noastre.

Cele mai multe modificari le-a suferit Drake’s Fortune, un lucru normal de altfel, tinand cont ca este cel mai batraior, unde cinematicurile au fost imbunatatite vizibil, iar controlul lui Drake a fost modificat, acum fiind acelasi cu cel din Uncharted 2. La celelalte doua jocuri, nu am observat modificari substantiale, insa ce este de apreciat, este faptul ca toate trei ruleaza in 60fps fara cusur. Nu am avut parte de nicio cadere de frame rate, indiferent de cat de bogate erau detaliile grafice. Un lucru deranjant totusi, am observat in cateva cadre texturi la rezolutie foarte slaba, uneori dand sentimentul ca sunt neterminate.

Parcurgand la rand toate cele trei campanii una dupa alta, am putut observa mici diferente de abordare a producatorilor la fiecare in parte. In Uncharted 1 avem un echilibru aproape perfect intre puzzle-uri, actiune si poveste. Aici, cel mai interesant lucru este faptul ca jocul poate fi terminat chiar si pe dificultate maxima exclusiv cu pistolul, headshot-urile fiind foarte usor de executat.

Naughty Dog au schimbat mult reteta pentru Uncharted 2, unde jocul abunda de spectaculozitate, explozii multe, momente care te tin cu sufletul la gura, tot timpul Nathan se regaseste in situatii limita, iar tu, ca si jucator asisti de cele mai multe ori uimit de ceea ce se intampla, uitand uneori ca mai trebuie sa si joci. Prin comparatie, nu pot sa spun ca U2 este mai bun, dar nici mai rau. Este un pic diferit. Acum ramane la latitudinea fiecaruia, care ii place mai mult.

In fine, Uncharted 3 ofera cele mai emotionante momente, este cel mai cinematic dintre toate, avand capitole intregi, unde tot ce trebuie sa facem este sa ne plimbam si eventual sa mai dam cate un pumn in stanga sau in dreapta. Desi toate jocurile ofera posibilitatea sa va puneti la pamant inamicii melee, in Drake’s Deception in multe cazuri este chiar recomandat sa recurgeti la o asemenea tactica. In anumite momente dam chiar peste “brute” care nu pot fi anihilate decat printr-o serie de pumni bine aplicata. Uncharted 3 se mai diferentiaza de celelalte doua jocuri si prin inceputul sau greoi. Daca in U1 si U2 actiunea te ia din prima si trebuie sa reactionezi imediat, in U3 prima disputa adevarata cu inamicii se regaseste abia prin capitolul 5. Pana in acel punct dam cativa pumni, impuscam vreo doi, trei inamici, iar in rest, ne bucuram de storyline-ul care te prinde din prima.

Dezamagitor este faptul ca lipseste cu desavarsire componenta multiplayer, probabil ca nu a mai incaput pe disc, personal nu m-as fi suparat daca o primeam sub forma de download, fie si intr-un fisier de 10GB, asa ca trebuie sa ne multumim cu versiunile de PS3 pentru aceasta latura. Apoi, nu regasim nici clipuri “behind the scenes” sau alte “goodies” pe care sa le deblocam jucand, sau de ce nu, sa le putem accesa din prima. Probabil ca tot din cauza de spatiu nu au fost incluse si este pacat, pentru ca aceasta serie merita un astfel de tratament.

Cum am spus si in prologul articolului, Uncharted este o capodopera ce trebuie incercata de toti gamerii. Poate va place, poate nu, nu este obligatoriu sa placa la toata lumea insa cu siguranta trebuie incercat. Ca oricare alt joc, are defectele lui, dar luat ca intreg merita atentia tuturor. Pentru fanii seriei nu pot spune dacat ca Remasterul este un medicament bun ce vindeca un pic pofta de Uncharted pana ce partea a patra si probabil ultima va poposi intr-un final pe consolele noastre.