The Order: 1886 GameXP Review

The Order 1886 intra intr-o categorie de jocuri care va crea controverse tot timpul. Discutii de genul, cat este joc si cat este film, de ce este scurt sau lung si plictisitor, de ce arata bine, dar putea arata si mai bine, toate sunt subiecte care nu vor duce niciodata la niciun deznodamant. Producatorii sunt si ei oameni cu cate o viziune care, uneori se dovedeste a fi stralucita, alteori nefericita. Consider ca nu ei sunt de vina atunci cand un joc iese prost, ci mai degraba industria care grabeste termenele si mai si cere sume nefondate pentru cat ofera produsele.

Londra 1886

Sunt de parere ca un joc precum The Order nu justifica 60 de dolari (sau euro, dupa caz). Daca sunt un client cu un buzunar subtire nu voi alege niciodata jocul celor de la Ready at Dawn in detrimentul unui GTA V sau Dragon Age: Inquisition, care la acelasi pret imi ofera sute de ore de gameplay; pe cand The Order: 1886 mi-a oferit numai 7, cu indulgenta. Convingerea mea este ca jocul a fost grabit si scurtat din cauza lipsei de timp. Sunt sigur ca productia unui astfel de joc dureaza foarte mult, iar din aceasta cauza, pentru a-si atinge deadline-ul producatorii au trebuit sa taie, si cred ca au taiat in nesimtire. Sa nu uitam ca jocul ar fi trebuit lansat in 2014, apoi a fost impins pentru februarie 2015. Daca ar fi fost sa duca pana la capat tot ce si-au propus cei de la Ready at Dawn sunt sigur ca jocul ar fi aparut prin 2017. De ce spun asta?

Cei trei muschetari…

Primele trei capitole ale jocului le-am terminat in doua ore. Urmatoarele 13 in alte 3-4 ore. Jocul initial s-a vrut a fi unul lung si aste se vede cu ochiul liber dupa cum porneste. Un intro ce tine cam 15-20 de minute, urmeaza primele 3 capitole care sunt lungi si atente la detaliu, ca mai apoi sa se treaca prin restul jocului ca TGV-ul prin Franta. Unele capitole sunt simple cutscene-uri, altele sunt sarite direct. Poate ma insel eu, insa deduc ca jocul trebuia sa fie cel putin dublu ca lungime.

…si o fata

The Order 1886 prezinta un univers alternativ in care omenirea duce o lupta grea cu “half-breeds”, creaturi jumatate om, jumatate animal. Desi mai putini ca numar, acestia sunt in avantaj datorita puterii lor mult superioara oamenilor. Secole mai tarziu lumea gaseste o urma de speranta in King Arthur si Knights of the Round Table. Acestia incearca sa lupte impotriva creaturilor, insa in continuare fara sorti de izbanda; desi printr-un miracol este descoperit Blackwater – un lichid ce mareste durata de viata a consumatorului, il face mai puternic insa nu si nemuritor. Dupa revolutia industriala lucrurile se schimba in bine, iar The Order poate lupta in sfarsit de la egal la egal cu monstrii. Ajutati de Nikola Tesla pe care il intalnim in joc de mai multe ori, Cavalerii pornesc inca odata in tentativa de a extermina pentru totdeauna amenintarea, insa bineinteles lucrurile se complica din nou. Cum si in ce fel va las pe voi sa descoperiti.

Va rugam sa nu va scoateti centura de siguranta pana nu aterizam!

Povestea, cum era de asteptat este un element foarte puternic in joc. Te tine cu sufletul la gura pe toata durata campaniei, insa la final te lasa dorindu-ti mai mult. Bineinteles ca cele sapte ore nu sunt suficiente pentru a elabora foarte mult story-line-ul insa suficient pentru a-ti da seama ca universul este foarte bogat si pe viitor pot fi exploatate multe lucruri.

Al doilea element puternic este grafica. The Order 1886 este de departe cel mai aratos joc care ruleaza pe console, poate si pe PC-uri. Stilul artistic este bine definit, eye candy oriunde te uiti, iar cutscene-urile sunt la cel mai inalt nivel. As putea spune ca le depaseste si pe cele ale celor de la Blizzard, recunoscuti pentru cinematicurile jocurilor lor. Londra anului 1886 nu a aratat niciodata la fel de bine, cladirile desi vazute numai de la distanta te fac sa te opresti din jucat si sa le privesti, la fel si interioarele de la care nu poti sa-ti dezlipesti ochii. Sunetul si el impecabil ajuta la atmosfera deja foarte bine conturata. Coloana sonora este printre cele mai bune intalnite intr-un joc, iar voice acting-ul este de nota 10. Producatorii, foarte atenti la detaliu, au implementat un element care mi-a placut foarte mult, si anume sa le aud respiratia protagonistilor in momentele de liniste.

I caaaannnn seee yooouuu!!!

La capitolul gameplay lucrurile sunt din nou controversate. Majoritatea se grabesc sa acuze ca The Order imprumuta elemente de la jocuri precum Gears of War. Nu sunt departe de adevar si atunci intrebarea fireasca ar fi, de ce sa jucam The Order 1886 in loc sa mai dam o tura prin Gears of War? Pe principiul acesta jucam cinci jocuri si atat, pentru ca toate jocurile imprumuta elemente de gameplay de la altele. Este adevarat ca la baza The Order este un cover shooter, insa jucandu-l imi ofera o noua experienta, o noua poveste, un nou setting. Din fericire pentru The Order 1886, jocul se misca in multe momente mai bine ca toate celelalte cover shooter-ele de pe piata. Headshot-ul functioneaza excelent, armele intentionat au recul mare si sunt imperfecte in precizie, insa cu putina dexteritate pot fi controlate perfect. Nu tin minte un alt joc in care sa fii abuzat 80% din situatii de pistol. Merge de minune si este singura arma de care ai nevoie sa termini jocul. Bineinteles, totusi sunt cateva arme foarte creativ construite cu care este foarte distractiv sa joci. Thermite Gun, prezentata si in demo-uri este foarte distractiva si utila, TS-21 Arc Induction Lance este foarte puternica insa greoaie asa ca trebuie folosita cu atentie.

Apus de soare

Problema lui The Order 1886 apare in schimb la celelalte mecanici de gameplay. Nu exista diversitate mai deloc. Cu exceptia catorva momente de stealth si doua mini-game-uri slabute de a deschide niste usi nu mai ofera nimic. Cateva cataraturi pe ici pe colo care nu aduc nimic in plus gameplay-ului si bineinteles QTE-urile care sunt considerate un mare minus din partea tuturor. Nu m-as grabi sa acuz si eu acest procedeu, este distractiv pana la un punct. Problema este ca jocul cam abuzeaza de ele si asta deranjeaza.

Stil artistic de nota 10

The Order 1886 putea fi o capodopera. Pe hartie a avut tot ce-i trebuia sa devina noul The Last of Us. Din pacate producatorii, grabiti sau nu de termenul de lansare, au scos pe piata un joc care nu pare a fi complet. Au decis ca ceea ce scot sa fie finisat prin toate coltisoarele sale decat sa scoata un joc lung cu bug-uri. Pana la urma e de apreciat acest lucru. Insa ca sa fiu carcotas, am intalnit un bug care nu m-a lasat sa progresez. A trebuit sa-i dau restart checkpoint pentru a avansa.

Problema jocului nu este in calitatea oferita. Este in balans. Prea multe cutscene-uri (iar eu sunt fan jocuri cu multe cutscene-uri), prea putin gameplay si atunci cand e gameplay nu e variat. Tot ceea ce face The Order 1886 face foarte bine, insa face mult prea putin.