The Dark Pictures: Man of Medan

Sunt multe minusuri care puteau fi evitate de cei de la Supermassive Games pentru a face din Man of Medan un titlu care sa straluceasca. Dar, cu cat joc mai mult acest gen reinventat de adventure/movie, unde gameplay-ul este aproape inexistent, inteleg ca producatorii de jocuri au nevoie de mult mai mult timp decat anticipam pentru a reusi cu adevarat sa lansesze o experienta completa. Este foarte greu ca o poveste noua sa fie originala, dar, cel mai mult conteaza cum este spusa. Iar Man of Medan nu reuseste deloc sa impresioneze la acest capitol. Cei de la Supermassive Games au in plan de a lansa multe titluri ce vor fi cuprinse in antologia The Dark Pictures, iar, de la prima iteratie ma asteptam sa creeze fundatia pentru ceea ce urmeaza. In final, dupa cele patru ore dedicate primului runthrough, am ramas mai mult dezamagit decat satisfacut.

Premisa de la care pleaca mica noastra poveste este cat se poate de clasica si plina de clisee. Un grup de patru tineri pleaca intr-o excursie in sudul Pacificului pentru a face cateva scufundari. Condusi de o a cincea persoana, Fliss, care se vrea a fi capitanul iahtului, ajung la locul faptei, unde toate lucrurile se desfasoara normal, toata lumea se simte bine, pana cand dintr-o data incep sa se abata primejdiile asupra lor. Dintr-una, intr-alta ajung la bordul vasului Medan, o epava uitata de timp in mijlocul oceanului. Aceasta ascunde un secret pe care jucatorii trebuie sa-l desluseasca, din cauza caruia, tot echipajul a murit in moduri misterioase. Pentru a simplifica puzzle-ul, prologul, care serveste si ca un mic tutorial, prezinta ultimele momente din viata celor aflati la bord, care, speriati de “ceva” incep sa moara unul cate unul.

Printr-un gameplay simplificat la maxim, jucatorii sunt nevoiti sa exploreze vasul, iar ocazional sa infrunte evenimente ce sunt vitale pentru personaje. Din pacate, majoritatea intalnite de mine, au fost QTE-uri care fac diferenta intre a salva sau nu un personaj. Singurul ajutor pe care il primim in a descoperi aceste momente cheie este reprezentat de cateva tablouri imprastiate prin lumea jocului, care, accesate, ofera o premonitie. Cu ajutorul acestor premonitii putem sa anticipam cand se poate intampla ceva rau cu personajele. Toate bune si frumoase, dar toate aceste momente ar fi avut efectul scontat, doar daca as fi reusit sa ma atasez de personaje. Povestea este atat de banala, iar personajele atat de seci, incat nu am reusit sa fiu clintit niciun pic din punct de vedere emotional pe toata durata jocului.

Abosolut toata lumea poate sa moara, sau toata lumea poate supravietui. In primul meu runthrough am reusit sa salvez trei din cinci protagonisti, iar partea trista este ca nu am fost deloc afectat de faptul ca nu am reusit sa salvez pe toata lumea, si nici nu am simtit vreo motivatie de a incerca din nou.

Pentru o distractie mai mare, Man of Medan poate fi jucat si in co-op cu pana la cinci jucatori. Atat pe canapea, cat si online. Pe canapea este poate cel mai superficial mod, foarte similar cu modul single player, singura diferenta fiind ca jucatorii vor prelua controlul in functie de personajul care conduce scena respectiva. Mai spectaculos este modul online pe care-l si recomand cu caldura. Poate singurul mod in care merita jucat Man of Medan. In multe momente, scenele se deruleaza simultan, fiecare controland cate un personaj. Ca sa dau un exemplu, in timp ce doi protagonisti exploreaza pe fundul oceanului, alti doi stau de vorba pe puntea iahtului. Astfel, veti avea parte de experienta completa, in acest mod fiind deblocate si cateva scene pe care in single player nu pot fi accesate.

La plusuri pot adauga grafica foarte bine detaliata, vasul Medan este cu adevarat inspaimantator, nivelul detaliilor fiind uneori foarte spectaculos. Personajele arata cel putin la fel de bine ca in Until Dawn, nimic de reprosat la acest capitol. In rest, The Dark Pictures are un start ezitant din care cei de la Supermassive Games au cu siguranta de invatat. Este un sub gen de jocuri pe care personal il agreez, insa foarte putine titluri reusesc sa atinga toate corzile sensibile. Poate incepand cu partea a doua lucrurile vor sta mai bine.