Styx: Master of Shadows GameXP Review

Pentru cei trecuti de prima varsta si cu o experienta vasta in ale gaming-ului, seria Thief este si va ramane de referinta pentru toate jocurile stealth ce incearca sa ne incante si sa ne surprinda an de an. Aproape toate titlurile 1st person sau 3rd person lansate in ultimii ani au implementate sistemul de stealth, chiar daca in multe dintre ele este primitiv si fara sens. Mai ramane ca si in Call of Duty sa ma furisez printre inamici si cercul este complet. Poate Advanced Warfare? Dar sa nu deviem.

Styx: Master of Shadows este un joc facut in liniste, fara prea mult hype crescut in jurul sau, cu buget redus, dar care mi-a trezit interesul destul de repede urmarind unul din trailer-ele cu gameplay, inainte de lansare. Am zis ca poate in sfarsit voi regasi experienta extraordinara pe care am avut-o alaturi de seria Thief. O gramada de idei nastrusnice, alaturi de un gameplay cu multa libertate, m-am gandit ca Styx ii va da clasa noului Garrett care m-a chinuit efectiv in prima jumatate a acestui an cu al sau Thief 2014.

Scuze, scuze…de ce AI-ul este slab si garzile pot fi eliminate usor

In primul rand Styx: Master of Shadows te ia un pic din oala. Nu prea intelegi cine esti, care e motivatia protagonistului si ce se intampla. Fiti fara grija, jocul va explica totul pana la final, are si cateva schimbari de situatie binevenite, deci la capitolul poveste nu sta rau. Styx, protagonistul jocului, este in cautarea unui copac numit World Tree dorind sa fure inima acestuia. De ce, nu stim. Pentru asta trebuie sa ne croim drum printre garzi in Turnul Akenash (Tower of Akenash) folosindu-ne de diferitele abilitati speciale ce ni se deblocheaza aproape imediat. Buuun. Cand cititi cele doua fraze de mai sus sunt sigur ca o sa le gasiti foarte idioate, insa asta este tot ce ne spune jocul in primele sale minute. Cu putina rabdare veti afla ce se intampla de fapt, iar povestea devine chiar interesanta de urmarit.

Nici nu va stii ce-l loveste

Ca am zis de abilitati sa le si detaliem. In primul rand, pentru a fi folosite, vom consuma o substanta numita Amber, sursa principala a acesteia fiind, cum probabil ati ghicit, marele The World Tree. Odata avem Amber Vision, cu care putem depista inamicii mai usor sau punctele pe unde ne putem catara. Clona care ne poate ajuta in a deruta garzile ce ne stau in cale si se poate strecura pe sub diferite porti pe unde Styx nu are acces. Nu in ultimul rand, cea mai importanta, dar si cea mai costisitoare este invizibilitatea. Consuma foarte mult Amber si tine foarte putin, deci mare grija pe unde o folositi, insa este foarte utila in situatii limita.

De departe cea mai proasta idee a producatorilor a fost solutia aleasa pentru combat. Am inteles faptul ca jocul este 100% stealth si ca trebuie parcurs asa, dar nu se poate ca singura solutie din care sa poti iesii cand esti prins sa fie un quick time prost implementat. As fi dorit o alta idee mai eleganta, dar nu a fost sa fie. In rest, gameplay-ul este foarte antrenant, nivelele foarte bine gandite si level design-ul reusit. Aproape de fiecare data am avut cel putin doua, trei variante la indemana de a scapa cu bine din obstacolele puse in cale de joc. Niciuna simpla, Styx: Master of Shadows fiind greut chiar pe Normal, dificultate pe care am dus pana la capat campania.

Nici sa mor in liniste nu mai pot! – Artistic vorbind, asa am vrut.

Desi pentru unii poate parea ciudat, problema jocului este lungimea sa. Este mult prea lung pentru binele lui. In primul rand pentru ca nu aduce nimic nou pe parcurs. Producatorii au incercat sa pacaleasca prin punerea in ecuatie a unui nou inamic in aproape fiecare nivel, insa dupa jumatatea campaniei nu numai gameplay-ul devine foarte repetitiv, ci si locatiile. De multe ori esti pus in situatia sa te intorci prin nivelele prin care ai mai fost, cu un obiectiv diferit, dar care nu ajuta la diversitate. Nu in ultimul rand nivelele sunt foarte lungi, iar upgrade-urile se pot face doar in Hideout, locul unde iti petreci timpul intre misiuni. De ce trebuie sa astept trei ore, sa termin o misiune ca sa pot debloca anumite skill-uri, nu am inteles.

In Hideout

Fiecare obiectiv, fie el principal sau secundar, iti aduce un anumit numar de Skill Points ce pot fi folosite pentru a debloca diferite perk-uri cum ar fi, sa caram mai multe lucruri deodata, sa putem face kill-uri din diferite pozitii, etc. Desi putine la numar sunt foarte utile, iar jocul te indeamna sa indeplinesti toate obiectivele pentru a avea suficiente puncte la sfarsitul misiunilor in vederea deblocarii a cat mai multe skill-uri.

Mama, nu ma faceai si pe mine baiat mai frumos – eram si eu cu o fata la casa mea…

Indraznesc sa spun ca Styx: Master of Shadows este mai bun ca Thief 2014. Are mai multa libertate de miscare, poveste mai interesanta, arsenal care te poate ajuta in orice moment, ramanand la latitudinea jucatorului cum si cand isi foloseste resursele, si nu in ultimul rand, mai challenging. Se vede de la o posta pasiunea producatorilor pentru seria Thief, acestia imprumutand cat de mult au putut, fara insa sa deranjeze. Daca executia era mai buna, cateva idei regandite, iar optimizarea jocului era facuta mai profesionist, Styx: Master of Shadows ar fi putut concura serios cu seria care momentan ramane suverana genului stealth si anume Thief.