Shadow of the Tomb Raider

Tomb Raider, fara doar si poate, este jocul care m-a prins definitiv in lumea gamingului, este jocul caruia i-am dedicat luni intregi, fara oprire, intr-o vreme in care jocurile se dobandeau greu, pe cai nu tocmai ortodoxe. De fiecare data cand reuseam sa pun mana pe cate un joc, il disecam pe toate partile, il terminam si il rejucam pana cand, intr-un final glorios reuseam sa pun mana pe cate un joc nou. Jocurile care imi creeaza si acum o nostalgie a vremurilor de mult apuse, sunt putine, iar Tomb Raider, cel lansat in 1996, este cu siguranta printre ele. Ficeare locatie noua pe care o descopeream, o priveam ca pe o mare izbanda, fiecare nivel nou imi oferea o satisfactie nemarginita, ca singur reuseam sa trec mai departe. Anii au trecut, seria a adaugat la lista joc dupa joc, unele mai reusite, altele mai putin reusite, pana ce Square Enix a decis sa dea reboot la serie si sa inceapa o noua trilogie.

Trilogia este completata de Shadow of the Tomb Raider, pentru care am avut asteptari mari, dorindu-mi un final epic, la o serie care m-a incantat si nu prea. Daca titlul din 2013 mi-a placut, cu toate neajunsurile sale pe care le consider minore, cu cateva scapari in poveste, dar cu un gameplay solid, Rise of the Tomb Raider m-a lasat un pic rece. Inconsistentele pe partea narativa s-au adancit, ajungand pana in punctul in care sa nu ma mai intereseze ce si de ce se intampla, bucurandu-ma de acelasi gameplay placut ca primul joc al trilogiei. Speram ca Shadow of the Tomb Raider sa repare partea narativa si sa imbunatateasca formula gameplay-ului, dar lucrurile in final nu prea stau asa.

Povestea este din ce in ce mai imbarligata, fara un sens clar, iar in afara faptului ca am stiut de la bun inceput cine e personajul negativ, restul a ramas neclar, fara sare si piper, si complet neinteresant. Cateva amanunte au fost explicate in premiera pentru serie, dar insuficient pentru un plot scris parca la repezeala, doar ca sa fie. Diferenta intre noua Lara Croft si alte personaje din alte jocuri asemanatoare este ca domnisoara de fata nu are un scop bine definit, nu este convingatoare, iar in anumite momente poate fi chiar enervanta. Poate alti fani ai seriei vor rezona mai mult cu evenimentele din Shadow of the Tomb Raider, dar personal, consider ca povestea este dezamagitoare, necondimentata, imbarligata si incompleta. Iar intr-un univers inconsistent, unde lucrurile nu sunt explicate clar si simplu, personajele au si ele de suferit.

Pe partea de gameplay lucrurile arata mai bine, dar personal, sunt un pic contrariat. De mult imi doresc un joc de acest gen, care sa se axeze mai mult pe partea de explorare si mai putin pe combat. Shadow of the Tomb Raider mi-a indeplinit aceasta fantezie, dar nu-mi dau seama daca jocul este de vina, sau eu nu stiu ce vreau, pentru ca in final jocul m-a plictisit. De fiecare data cand exploram cate un tomb sau cate o zona lipsita de combat imi ziceam ca in sfarsit joc ceva diferit, un nivel intreg unde nu trebuie sa ma gandesc ca o sa fiu atacat, ci doar sa ma bucur de platforming, si de mediul inconjurator uneori foarte spectaculos. In ultima camera, tot timpul ma astepta cate un puzzle, unele mai usoare, altele mai grele, dar de fiecare data interesante si atent gandite de producatori.

Luptele sunt putine, uneori am avut reprize lungi de explorare fara sa trebuiasca sa trag un singur glont, timp in care am intalnit o gramada de NPC-uri cu care nu am avut parte de cine stie ce interactiune, dar care au ajutat la imersiune, zone intregi de jungla numai bune pentru a cauta o gramada de colectibles, platforming la tot pasul, care de cele mai multe ori m-a recompensat cu cate o zona secreta, cateva misiuni secundare de cele mai multe ori non-violente, unele de umplutura, altele mai complexe, dar cu toate astea, cumva jocul nu s-a legat in capul meu. Totul imi pare de umplutura, iar esentialul lipseste cu desavarsire. Pentru ca imersiunea sa fie completa, as fi dorit misiuni secundare care sa ajute la explicarea plot-ului principal, mi-as fi dorit ca personajele intalnite sa aiba mai multa personalitate si sa aiba roluri mai importante. Din pacate Shadow of the Tomb Raider nu livreaza la nici unul din aspectele esentiale, iar Lara Croft se pierde si ea in mediocritatea ce inconjoara atat povestea cat si nivelele ce par irosite pe multe lucruri neinsemnate.

Finalul ramane dezamagitor, fara a-mi fi explicate multe ite ale povestii. E la fel de adevarat ca dupa prima jumatate de joc, deja mi-am pierdut orice interes legat de poveste si nu am mai dorit sa citesc niciun document, tot ce mi-am dorit a fost sa ajung cat mai repede la final. Partea buna este ca titlul de fata nu este lungit artificial. Pentru cei care doriti sa treceti doar prin poveste ca intr-un third person clasic, puteti face acest lucru. Skill-urile nu sunt deloc esentiale pentru a progresa. Pe cateva dintre ele le-am gasit folositoare in anumite momente ale jocului, cum ar fi cel care ii permite Larei sa-si tina mai mult respiratia sub apa, tinand cont ca una, doua, trebuia sa ma strecor printre roci subacvatice, dar in rest nimic cu adevarat important. Luptele mi s-au parut extrem de simple, nu cred ca am murit vreodata din cauza inamicilor.

In teorie Tomb Raider este una dintre serile mele preferate de jocuri, iar Shadow of the Tomb Raider a fost unul dintre cele mai asteptate jocuri de mine pe anul 2018. Din pacate sunt neovit sa las in urma un articol mai negativ decat speram, iar eu raman cu un gust amar, pentru ca sunt cazuri in care francizele copilariei mele nu mai reusesc sa se ridice la gloria de alta data. Trebuie sa merg cel putin zece ani in urma pentru a gasi un titlu al seriei de fata care m-a impresionat. Tomb Raider-ul din 2013 putea fi un picior decent de plecare pentru o Lara Croft moderna, dar in loc sa creasca, seria a luat-o pe o panta descendenta, parca fara niciun orizont. Cu durere spun ca Shadow of the Tomb Raider este departe de ce mi-as fi dorit de la acest reboot. Poate ne auzim cu vesti mai bune la re-reboot.