Cele doua ore petrecute alaturi de al doilea episod din Life is Strange mi-au picat foarte bine, tinand cont ca in perioada asta au fost lansate jocuri grele precum Battlefield: Hardline sau Bloodborne. Stilul sau simplu si direct, plus atmosfera foarte calma fac din acest joc, unul foarte agreabil si usor de abordat.
De vorba ca intre fete…
Episodul 2 merge pe aceeasi linie cu primul, unde cele doua adolescente, Max si Chloe trec prin situatii aparent banale intalnite de orice elev sau student din viata de zi cu zi. Un singur lucru este diferit. Puterea supranaturala a lui Max, care isi face aparitia si in acest episod, unde in putinele situatii limita vom da timpul inapoi pentru a rezolva diferite puzzle-uri sau a pentru a iesi din momente dificile.
La scoala…
Life is Strange, cum am spus si in review-ul primului episod, demonstreaza in continuare ca nu doreste sa inoveze, si merge pe genul construit de cei de la TellTale. Puzzle-uri intuitive, care se rezolva rapid, foarte multe cutscene-uri unde interactiunea se face numai cu ajutorul dialogurilor, multe personaje cu care putem vorbi, totul intr-un cadru liniar.
Nori cu soare.
Ce reuseste totusi Life is Strange mai bine ca toate jocurile celor de la TellTale, este faptul ca deciziile par sa aiba cu adevarat consecinte. Fiecare lucru pe care l-am facut in episodul anterior, a fost mentionat in episodul 2, unde am fost laudat(a) sau criticat(a) pentru ceea ce am facut. Unele consecinte se vad imediat, altele de la un episod la altul, ceea ce ma face sa ma gandesc de doua ori cand sunt pus intr-o situatie de a alege.
Sa ma uit la ea sau sa vorbesc cu ea? Decisions, decisions…
Finalul este destul de tensionat si ma face nerabdator in asteptarea episodului trei. Desi povestea pe ansamblu pare ca a stat pe loc, jocul ofera cateva indicii cum ca lucrurile vor lua o intorsatura radicala cat de curand. Ramane de vazut.
Aprofundeaza relatiile dintre personaje
Finalul foarte tensionat
Personajele principale Chloe si Max foarte bine conturate
Deciziile au consecinte reale asupra povestii
In continuare lip-sync-ul este dezastruos
De ce e nevoie de format episodic pentru un astfel de joc?
Durata de joc a unui episod este prea mica
Puzzle-uri mult prea simple, aproape inexistente
Lasa un raspuns