Life is Strange (Full Game) GameXP Review

Life Is Strange™_20150730181034

Update: Life is Strange a fost lansat anul trecut episod cu episod. In toamna trecuta am reusit in sfarsit sa aflam deznodamantul povestii lui Max si al lui Chloe. Din pacate dupa acel moment, desi producatorii au anuntat ca lucreaza la un nou sezon, jocul a ramas intr-un con de umbra. Nu a primit nici macar un premiu major din partea publicatiilor importante sau macar vreo mentiune la Game Awards 2015. Life is Strange, in opinia mea merita mai mult, dar stim cu totii ca astfel de jocuri sunt de “nisa” si nu exceleaza nici in vanzari, nici in popularitate. Cu toate acestea insa, producatorii sunt foarte atasati de ceea ce au realizat, iar acest fapt s-a vazut in fiecare moment petrecut alaturi de joc. In acelasi timp au dorit sa incununeze un prim sezon reusit cu lansarea versiunii retail sub forma unei editii limitate. De regula, suntem obisnuiti ca astfel de lansari sa vina sub un format standard cu discul ce vine intr-o carcasa din ce in ce mai golasa. Cei de la Dontnod Entertainment in schimb, au tinut mortis sa lanseze aceasta editie limitata care vine cu un artbook dragut si cu coloana sonora pe un disc fizic. Bineinteles pachetului i se alatura si jocul, tot in versiune fizica, astfel fanii putand acum sa-si etaleze pe raft atasamentul fata de Life is Strange. Cine stie, poate si un motiv de a relua misiunea lui Max de la inceput, lucru foarte recomandat de altfel din moment ce deciziile chiar conteaza si pot schimba dramatic desfasurarea povestii.

Din moment ce review-ul propriu-zis este deja scris, nu am sa incerc sa inventez o aceeasi Marie cu o alta palarie si am sa va las mai departe sa cititi ce am avut de spus dupa ce am terminat Life is Strange toamna trecuta:

Scriu acest review la doar cateva ore dupa ce am terminat de scris review-ul pentru un alt joc. Gandidu-ma la ce ar fi cel mai important sa spun despre Life is Strange, acum ca toate episoadele au fost lansate si am o imagine clara asupra jocului, am realizat ca pot pune toate jocurile in doua categorii. Poate suna banal pentru multi, poate altii deja le catalogheaza astfel, insa eu tot timpul am zis ca nimic nu este alb sau negru, tot timpul sunt si nuante de gri. In cazul asta, sentimentul meu este ca jocurile sunt facute ori din suflet, ori pentru bani. Am impresia uneori ca joc jocuri situate la poluri opuse. Nu voi da nume aici, pentru ca articolul acesta este pentru Life is Strange, dar le stiti cu totii. Jocuri care sunt lansate anual si ofera cate o campanie mediocra numai de dragul de a mai scoate un ban din buzunarele noastre, parca nu au nimic in comun cu jocurile care ne fac pe toti sa simtim, sa avem trairi alaturi de personaje si sa ajungem sa tinem la ele ca la persoane reale. Sunt din ce in ce mai putine astfel de “jocuri” si de aceea trebuie apreciate.

Life is Strange nu este nici de departe o capodopera sau un deschizator de drumuri, dar se simte la tot pasul, pasiunea producatorilor pentru ceea ce au facut. Life is Strange nu o sa se ridice niciodata la nivelul financiar al francizelor care sunt lansate an de an, de aici si explicatia producatorilor ca au fost nevoiti sa faca foarte multe compromisuri pentru a duce la bun sfarsit proiectul. Un proiect in care se simte de la distanta ca au crezut pana la capat. Nu stiu daca va exista un al doilea sezon, dar acesta care tocmai s-a incheiat, m-a facut sa ma atasez de personaje si de povestea lor.

In review-urile anterioare scrise pentru primele doua episoade ziceam ca nu sunt sigur cat de importante sunt deciziile pe care jocul ma pune sa le iau. De-a lungul celor cinci episoade veti fi pusi in fata unor decizii destul de grele, iar acestea au consecinte reale in universul jocului. Nu va spun daca si in ce fel influenteaza finalul pentru a va lasa placerea sa descoperiti singuri. Printre deciziile pe care le luati, misterele povestii sunt dezvaluite pas cu pas, intr-un ritm aproape perfect, iar surprizele nu vor inceta niciodata sa apara. De la episod la episod veti fi pusi in situatii in care nu va asteptati, iar deznodamantul lor de multe ori va poate lasa cu gura cascata.

Toata tensiunea este mascata de o atmosfera relaxanta, de multe ori nici nu-mi dadeam seama cat de tensionat eram urmarind evenimentele ce se petreceau sub ochii mei. In permanenta cu un aer cald si prietenos sunt prezentate pe rand drame pe care personajele sunt nevoite sa le indure, fara a fi nevoie de violenta pentru ca mesajul sa fie receptionat de jucator. Asta o consider o mare realizare din partea producatorilor, daca este sa ne raportam din nou la jocurile celor de la TellTale care de multe ori mustesc de violenta pentru a ne face sa intelegem drama prin care trec personajele.

Spuneam mai sus de compromisuri facute de producatori, printre care se regaseste si lipsync-ul de care am amintit si in review-urile anterioare. Din pacate problema nu a fost rezolvata nici pana la final, ceea ce ma face sa ma gandesc, cum ar fi fost privit jocul daca nu avea aceasta problema. Povestea este spusa foarte frumos si compenseaza lipsa animatiilor credibile din partea personajelor, dar ma intreb, ce ar fi fost daca si animatiile impreuna cu lipsyinc-ul s-ar fi ridicat la nivelul povestii?

O poveste care devine din ce in ce mai interesanta odata cu parcurgerea episoadelor. Daca stau sa ma gandesc in urma, poate primul episod este cel mai slab, prin lipsa de evenimente tensionate si prin menirea lui de a pregati intriga. Spuneam in review-ul primului episod, ca de abia reusise sa ma prinda ca imediat sa ma trezesc cu creditele pe ecran. Celelalte episoade devin din ce in ce mai interesante si lucrurile se intampla din ce in ce mai alert, iar finalul, si aici nu pot decat sa-mi spun parerea, consider ca se ridica la nivelul asteptarilor. Ma declar satisfacut de ceea ce mi-a oferit pana in ultima clipa Life is Strange.

Dontnod Entertainment a facut un pas urias in calitate de la Remember Me. Desi jocul are multe defecte, mai ales vizuale, nu pot sa nu-l apreciez pentru ceea ce face bine. Pe langa poveste, mecanica de gameplay este si ea foarte reusita, in special abilitatea lui Max de a da timpul inapoi cu care poti sa te joci de multe ori. Te poti intoarce sa refaci cate o scena de mai multe ori si sa vezi ce se intampla in functie de actiunile tale sau de dialogul pe care il alegi. Atentie insa ca nu merge de fiecare data.

Am ramas cu un gust placut dupa ce am terminat Life Is Strange. Imi doresc ca producatorii sa lucreze la un nou sezon. Ar fi pacat sa nu mai avem parte de astfel de jocuri care pun accentul pe trairi si emotii in detrimentul actiunii si violentei. Life is Strange demonstreaza ca se poate, ca poti spune o drama si altfel. Si mai presus de orice spune un mare adevar, si anume ca viata este intr-adevar… ciudata.

P.S. Unele note au fost ajustate, reprezentand acum intreg jocul.