Assassin’s Creed: Odyssey

Dupa ce am avut de asteptat mai bine de doi ani pentru un nou joc Assassin’s Creed, anul trecut Ubisoft a incercat sa ne incante cu Origins. Formula care a consacrat seria a fost radical modificata, dar nu neaparat in bine. Anul acesta, a venit randul lui Odyssey, iar principalul motiv pentru care am fost nerabdator sa-l incerc, e ca speram ca macar o parte din minusuri sa fie reparata, lucru ce s-a si intamplat dupa cum veti afla in cele ce urmeaza. Daca anul trecut, actiunea s-a petrecut in Egipt, de data aceasta vom explora o Grecie antica mai frumos detaliata ca oricand. Am sa revin si mai tarziu asupra acestui aspect, dar ma simt nevoit sa spun chiar din introducere ca ceea ce au reusit sa creeze studiourile Ubisoft merita toata lauda, atunci cand vorbim de peisaje si mediu inconjurator.

Dar sa incepem cu inceputul, si anume cine suntem si ce cautam prin Grecia. Pentru prima data intr-un joc Assassin’s Creed, jucatorul este invitat in a-si alege personajul cu care vrea sa parcurga campania ce va dura peste 60 de ore. Va recomand sa alegeti atent, pentru ca nu va veti mai putea intoarce asupra deciziei, iar personajul ales va va reprezenta prin joc pe toata durata lui, iar dupa munca asidua de a termina campania, ma indoiesc ca veti dori sa reluati totul de la zero si cu al doilea personaj. Acum ca v-am avertizat, sa va spun ca aveti de ales intre Alexios si Cassandra, doi frati despre care veti afla destul de repede cine sunt ei si care este destinul lor. In ceea ce priveste desfasurarea evenimentelor, nu este nicio diferenta intre cei doi. Dialogurile si cutscene-urile se vor modela dupa alegerea voastra, practic singura alegere pe care o aveti de facut fiind daca doriti sa jucati cu un personaj feminin sau cu unul masculin. Nu vorbim de clase diferite, skill-uri diferite sau alte abilitati. Dar, trebuie sa va avertizez ca puteti avea si relatii amoroase pe parcursul campaniei, iar daca sunteti interesati de acest aspect, poate ca ar fi un factor definitoriu in alege intre Alexios si Cassandra.

Odata pusi in ghetele personajului ales, veti pleca intr-o calatorie epica ce va va surprinde de cele mai multe ori, fie prin twist-urile povestii, fie prin locatiile pe care le veti descoperi, fie prin activitatile facultative pe care le aveti la dispozitie. In multe momente am simtit o usoara inconsistenta in tonul evenimentelor, avand uneori parte de momente usor comice, alteori dramatice, iar alteori pur si simplu hilare. Totusi, lasand la o parte acest aspect, prin comparatie cu Origins, Odyssey ofera un storyline mult mai inchegat si mai placut de urmarit. Veti intalni multe personaje interesante, cum ar fi Sokrates, sau Herodotos, iar pentru prima data intr-un joc Assassin’s Creed am avut sentimentul ca nu sunt puse de umplutura.

Misiunile curg mult mai fluid, iar grind-ul obositor ce trebuia facut dupa fiecare misiune in Origins e dat uitarii in Odyssey. Este adevarat ca trebuie in continuare sa faceti cat de multe misiuni secundare puteti, pentru ca la un moment dat firul narativ principal o va lua inainte devreme si nu veti putea tine pasul cu nivelul cerut. Producatorii se pare ca au ascultat nemultumirile fanilor, iar in loc se fim obligati la a face o sumedenie de activitati neinsemnate pentru XP, de data aceasta lucrurile sunt mult mai bine gandite si par cu mult mai mult sens. M-am trezit de multe ori ca ma abateam de la calea principala din simpla curiozitate, dorind sa explorez cate o pestera, sau sa completez obiectivele unui fort pentru loot si XP, sau pur si simplu sa fac misiuni secundare. Acestea din urma sunt un fel de loterie. Veti avea parte de cateva questuri interesante, dar o mare parte din ele vor fi fetch quest-uri clasice ce vor deveni plictisitoare rapid.

Dezvoltarea personajului este mult mai interesanta in Odyssey, as merge pana acolo unde sa zic ca avem parte de un pui de Diablo. E adevarat, ca vorbim de un pui subdezvoltat, dar suficient de atractiv pentru a-i acorda atentie. Fiecare item poate fi upgradat la nivelul personajului, fapt ce necesita o tona de resurse pe care banuiti cum le procurati (foarte multe activitati secundare), abilitatile sunt foarte utile, iar acestea pot lucra in combo destul de bine cu diferite builduri. Avem parte si de conceptul de set, unde, ca in orice RPG clasic, daca il aveti complet, vor fi cateva stats-uri imbunatatite. Ca am amintit de abilitati, sa va spun ca vin impartite in trei skill tree-uri independente: hunter, warrior si assassin. Fiecare in parte ii specializeaza pe Alexios sau Cassandra pe stilul vostru de joc. Daca va place sa fiti cat mai eficienti cu arcul, atunci bagati cat mai multe puncte in hunter. Warrior ofera imbunatatiri luptelor corp la corp, iar assassin ofera eficienta maxima cand vreti sa jucati stealth. Toate trei sunt la fel de eficiente, ramanand doar la latitudinea voastra unde vreti sa va specializati.

Daca in Origins, producatorii au renuntat la minimap, acum au mers si mai departe cu lucrurile si incearca sa scoata din schema si obiectivele vizibile, atat pe harta, cat si in gameplay. Aceasta metoda de a juca este optionala, iar daca sunteti mai dezorientati de fel, ca si mine, puteti in continuare sa jucati Odyssey ca orice RPG modern. Pentru cei care doresc sa aiba parte de o imersiune completa si sa descopere obiectivele si quest-urile organic, jocul vine cu un usor ajutor. Personajele care dau quest-uri, fie principale sau secundare, pot fi intrebate pentru a da mai multe detalii despre ceea ce vor si unde vom gasi obiectivul. Apoi, ca si reminder, cand aveti activat quest-ul, quest log-ul va va informa de cele discutate cu NPC-ul. Consider ca este de bun augur aceasta optiune, lasand la latitudinea fiecaruia sa joace cum doreste. De asemenea nivelele de dificultate s-au intors in meniu, alt aspect ce ajuta ca indiferent de tipul de jucator, acesta sa poata duce campania la bun sfarsit.

Pentru prima data in serie au fost introduse liniile de dialog. De cele mai multe ori acestea ofera optiunea jucatorului de a portretiza personajul pe care-l controleaza. Puteti opta pentru a fi un mercenar fara suflet, care este interesat doar de bani, si va ucide pe oricine ii sta in cale, sau puteti alege sa fiti un bun samaritean si sa ajutati lumea la nevoie fara pretentii financiare sau de alt fel. Sunt cazuri in care, in functie de ceea ce alegeti vor fi consecinte, unele pe termen lung, altele pe termen scurt. Deciziile nu lipsesc nici in quest-ul principal, unde in functie de ceea ce veti face, veti avea parte de unul din multele finaluri posibile.

Intr-o Grecie plina de insule, nu puteau lipsi luptele navale dintr-o mare Egee superb detaliata. Intr-un timp foarte scurt de la startul jocului, veti ajunge la comanda propriei nave, iar pe parcursul intregului joc veti colecta resurse pentru a va imbunatati corabia. Aceasta pare mult mai usor de manevrat in lupte, iar damage-ul si rezistenta sa, sunt influentate strict de upgrade-urile pe care i le faceti. Nu am fost niciodata fanul acestor lupte in seria Assassin’s Creed, dar aici functioneaza chiar bine, si am avut parte de multa distractie.

Revenind la aspectul grafic, pot spune ca Assassin’s Creed: Odyssey este unul dintre cele mai aratoase jocuri pe care le-am jucat. Peisajele sunt de-a dreptul spectaculoase, culorile sunt vii si vibrante, iar harta este imensa. Din pacate, sunt cateva probleme tehnice ce apar destul de des, cum ar fi, texturi care intarzie sa se incarce, am ramas de mai multe ori blocat in ziduri invizibile, iar animatiile personajelor nu ma dau pe spate. Sunt cateva jocuri, recent lansate care reusesc mult mai mult la acest capitol, dar aceste aspecte nu le consider definitorii. Tragand linie, Odyssey arata foarte bine, iar indiferent de bug-urile intalnite pe traseu, lucrurile nu au escaladat intr-atat incat sa ma impiedice sa ma bucur de joc. Odyssey a fost testat pe un PS4, unde s-a miscat suficient de bine. Scaderile de framerate au fost rare si nu cat sa ma incurce, singurul lucru pe care-l pot reprosa fiind omniprezenta loading screen-ului. Fie ca doream sa intru intr-o simpla conversatie, fie ca activam un quest, trebuia sa astept secunde bune pana ce intra cutscene-ul. La load game nu mai zic, am stat si cate un minut dupa ceas.

Cand am deschis prima data Assassin’s Creed: Odyssey, ma asteptam sa descopar un joc mediocru, dar aratos, la fel ca Origins. Din fericire, multe aspecte au fost reparate de producatori, reusind sa lanseze unul dintre cele mai bune titluri ale seriei. Lucrurile sunt departe de a fi perfecte, dar Odyssey imi da sperante ca viitoarele titluri pot fi si mai bune de atat. Imbunatatirile in ceea ce priveste gameplay-ul sunt majore si vizibile cu ochiul liber, balansarea laturii de RPG a facut un pas urias in fata, ramanand la minusuri doar multitudinea de quest-uri secundare de umplutura si optimizarea. As mai adauga faptul ca, desi Alexios si Cassandra sunt doua personaje mult mai reusite ca cele din istoria recenta a seriei, in continuare nu reusesc sa ma convinga. Nici actorii nu au facut o treaba prea buna, nu consider un succes interpretarea lor, ci doar suficient de decenta cat sa nu ma deranjeze. In concluzie, daca ati jucat Origins si v-a placut macar un pic, Odyssey cu siguranta va va surprinde placut.