Assassin’s Creed Chronicles Trilogy GameXP Review

Pe principiul “daca poate fi unu de ce sa nu fie trei”, Ubisoft a mai stors inca odata buzunarele fanilor universului Assassin’s Creed cu ocazia lansarii celorlalte doua jocuri promise din seria Chronicles. Dupa cum spuneam si in review-ul primei iteratii a noii trilogii am asteptat cu interes sa vad ce au de oferit atat ACC: India, cat si ACC: Rusia, cu atat mai mult cu cat in acest an publisher-ul francez a anuntat ca nu vom avea parte de un joc AAA in universul Assassin’s Creed.

In ACC: India vom intra in pielea lui Arbaaz Mir, un asasin ce incearca sa recupereze Koh-i-Noor, un diamant ce se vrea a fi un artefact foarte puternic si care bineinteles nu sta bine pe mana templierilor. Pentru a mai pipera putin storyline-ul, tanarul nostru trebuie in acelasi timp sa-si protejeze si mentorul, dar si iubita lui printesa. Foarte frumos pana aici. O poveste deloc originala, dar interesanta de urmarit. Din pacate, mai departe pe partea de storyline nu se mai intampla nimic notabil, unde la fel ca si in ACC: China, protagonistul nu reuseste sa ma convinga de cauza lui, iar totul pare fara culoare. Ma simt obligat sa va mai spun ca actiunea jocului se petrece in Amritsar in anul 1841, perioada in care razboiul dintre Sikh Empire si East India Company este in floare. Pentru cei interesati sa aprofundeze lore-ul mai pot citi Assassin’s Creed: Braham unde pot afla ce s-a intamplat cu doi ani in urma evenimentelor din jocul de fata.

Ceva mai interesant pe partea de poveste, ACC: Rusia, ofera cateva momente chiar palpitante. Aici protagonist il avem pe Nikolai Orelov, care in incercarea de a strange bani sa fuga cu familia sa din tara, mai accepta o ultima misiune. Bineinteles ca lucrurile se complica si ceea ce trebuia sa fie o trebusoara simpla pentru orice asasin, si anume sa fure un artefact de la Bolsevici, acesta asista la uciderea majoritatii copiilor Tar-ului rus. In ultimul moment, Nikolai reuseste s-o salveze pe printesa Anastasia pe care bineinteles va face tot posibilul s-o protejeze. Jocul se leaga si de ACC: China ceea ce condimenteaza si mai mult story-line-ul.

Prince of Persia vibe

Tragand linie, ACC: Rusia mi s-a parut cel mai interesant dintre cele trei pe partea de poveste si desi nu pot spune ca am ramas impresionat, m-a facut sa-mi pese de soarta personajelor. Lucru nesperat cand am terminat ACC: India si urma sa pornesc si ultima parte a trilogiei. Am uitat sa mentionez ca evenimentele din joc se petrec in anul 1918, iar daca vreti mai mult puteti lectura Assassin’s Creed: The Fall si Assassin’s Creed: The Chain. ACC: Rusia face legatura intre cele doua comic book-uri.

Pe partea de gameplay ultimele doua jocuri pot fi considerate un pic mai grele ca ACC: China, dar cu putina atentie se pot trasforma intr-o plimbare prin parc. Absolut toate situatiile au o solutionare evidenta, iar tot ce trebuie sa faceti este sa asteptati momentul oportun sa actionati. Sunt multe momente frustrante cand personajele nu raspund la comenzi, sau cand sunteti prinsi aiurea si in acest caz moartea si restartul de la checkpoint sunt iminente, dar luat ca un intreg nu am avut batai de cap in a le duce pana la capat. Producatorii au incercat sa ingreuneze parcurgerea campaniilor prin a micsora pe cat posibil numarul barelor de viata ale eroilor, dar atata timp cat reusiti sa ramaneti nevazuti, lucrurile sunt simple.

Pentru mai multe informatii despre gameplay va invit sa cititi si review-ul scris special pentru ACC: China, nu voi insista mai mult aici pentru simplul fapt ca toate cele trei jocuri se joaca identic si la fel.

Directia artistica a ramas neschimbata si poate ca este cea mai reusita latura a trilogiei de fata. Daca in ACC: India, culorile au ramas la fel de vii ca si in ACC: China, in ACC: Rusia avem parte, dupa cum vedeti si in pozele alaturate, de o schimbare de paleta de culori, aici producatorii optand pentru culori sterse, cu efect de alb/negru, lasand de cele mai multe ori numai culoarea rosie aprinsa sa dea viata peisajelor.

Odata ce terminati toate cele trei jocuri, producatorii s-au gandit sa ofere posibilitatea jucatorilor de a-si impinge limitele cu challenge rooms. Un fel de trials unde trebuie sa ajungem la finish indeplinind anumite obiective, cum ar fi sa nu fim absolut deloc vazuti de nimeni, sa asasinam inamicii intr-un anume fel s.a.m.d. Bineinteles ca new game + nu putea lipsi, astfel daca este sa adunam tot, ajungem la un continut destul de consistent pe un singur disc.

Nu este cea mai reusita trilogie, nu sunt cele mai bune jocuri publicate de Ubisoft, dar pentru cei nerabdatori sa se intoarca in universul Assassin’s Creed, acestea pot fi o consolare. Din pacate, cum am si scris in review-ul pentru ACC: China, desi am sperat ca producatorii sa invete din greselile primei iteratii, acest lucru nu s-a intamplat, in continuare seria avand aceleasi neajunsuri. Consider ca ideea a avut mult potential irosit, iar jocurile au fost lansate mai mult pentru cantitate si mai putin pentru calitate.