Horizon Zero Dawn: Frozen Wilds

Desi Horizon Zero Dawn a fost lansat in primavara, in momentul in care l-am terminat am zis ca titlul este un pretendent serios la jocul anului. La momentul scrierii acestui articol zarurile inca nu au fost aruncate si surprize inca mai pot aparea, dar daca este sa pun in balanta tot ce am jucat pe anul 2017, Horizon este in capul listei de departe. Cu o poveste frumusica, spusa bine, cu lupte ce m-au tinut cu sufletul la gura si nu in ultimul rand cu peisaje care m-au incantat, impreuna alcatuiesc un produs ce nu pot sa nu-l recomand pasionatilor de jocuri video si nu numai.

Cei de la Guerilla Games au anuntat destul de repede dupa lansarea jocului ca un expansion este in lucru, iar acesta nu a intarziat sa apara pe consolele noastre. Frozen Wilds aduce o noua sectiune de harta ce asteapta sa fie explorata, multe side quest-uri si o povestioara nici prea lunga, nici prea scurta nici prea, prea nici foarte, foarte. Pentru cei care doresc sa faca 100%, expansion-ul aduce dupa sine in jur de cincisprezece ore de distractie. Pentru cei care sunt interesati doar de storyline, din pacate Frozen Wilds dezamageste un pic, pentru ca acesta va fi dovedit inainte de aperitiv. La capatul celor patru misiuni am ramas foarte surprins de faptul ca producatorii nu au insistat mai mult pe aceasta latura. Totusi, la final, sunt explicate cateva lucruri interesante despre lore-ul jocului si originea evenimentelor, iar in asteptarea eventualului sequel le consider necesare.

Daca in povestea principala am asistat la dezvoltarea inca din pruncie a lui Aloy pana ce aceasta a ajuns la o maturitate suficienta cat sa inteleaga ce se petrece si sa poata lua decizii importante, in Frozen Wilds, cum era de asteptat, Aloy are din start o personalitate puternica, impunatoare in fata celor pe care ii intalneste. In fata membrilor tribului Banuk are o putere de convingere uneori dezarmanta, insa lucrurile nu stau la fel cand vine vorba si de luptele cu masinariile pe care le intalneste. Mai puternice ca in jocul de baza, acestea pun mari batai de cap. Daca luati jocul de la capat nu va recomand sa va aventurati inainte de nivelul patruzeci in zona oferita de expansion. Luptele oricum sunt mai grele, iar daca nu sunteti pregatiti, riscati sa transformati experienta unui joc frumos intr-un Dark Souls de toata frumusetea.

Pe parcurs pot fi deblocate cateva abilitati noi, dar care nu ajuta foarte mult in dezvoltarea personajului, ci mai mult vin in ajutor jucatorului pentru a-i usura munca. Numit “Traveler” noul skill tree vine cu abilitati ce tin de inventory sau de a putea fi culese ingrediente de pe jos direct de pe mount. Personal nu m-am obosit sa le deblochez pentru ca nu le-am simtit nevoia, dar pentru cei care vor sa faca tot, probabil ca devin utile.

Peisajele in Frozen Wilds sunt la fel de superbe ca in jocul de baza. Bineinteles, pe zona noua, avem parte de foarte multa zapada, cu ninsori abundente, dar si asa, cu un ecran incarcat, expansionul reuseste sa ofere cateva cadre delicioase, numai bune de pus in rama. La partea de interpretare avem aceeasi calitate, dar cu mentiunea ca lipsink-ul mi s-a parut mai slab, uneori chiar deranjant.

Putine sunt jocurile care reusesc sa ofere un personaj principal cu personalitate de care sa ma atasez. Horizon Zero Dawn dovedeste inca o data ca se poate, dar ca trebuie putina dedicatie. Daca punem alaturi si un setting foarte interesant cu o lume salbatica in care este greu de supravietuit, lupte interesante, dificile si tacticizate cred ca avem reteta unui joc reusit. Frozen Wilds m-a incantat, mi-a oferit un pic mai mult din ceea ce-mi doream, insa m-a lasat cu un gust amar pentru ca nu mi-a oferit acelasi journey epic de care am avut parte in jocul de baza. Am avut asteptari mai mari de la poveste, insa restul elementelor sunt acolo si satisfac.