Until Dawn GameXP Review

Nu mai sunt la curent cu ce se intampla in lumea cinematografica a filmelor horor pentru simplul fapt ca mi-am pierdut interesul. Candva un fan al acestor filme, m-am detasat usor, usor de ele din cauza ca incepusera sa ma dezamageasca si nu mai reuseam sa gasesc un singur film care sa ma faca sa zic “asta este o capodopera horor”. Principalul motiv era lipsa de originalitate. La un moment dat devenisera atat de previzibile incat dupa 15-20 de minute eram deja plictisit si faceam pariuri pe cum se va termina doar pentru a-mi da motiv sa ma uit pana la capat.

Inceput de drum…

Primul contact cu Until Dawn l-am avut anul trecut la Gamescom cand am putut juca un demo de zece minute. Imi aduc aminte cum o domnisoara nu a putut sa duca demo-ul pana la capat pe motiv ca era prea scary. Curios, am inceput sa-l joc, sperand sa regasesc placerea de a urmari o poveste horror. Din pacate, toate momentele care trebuiau sa ma sperie nu erau decat niste clisee intalnite in filmele anilor 80 (pentru impresii la cald despre demo-ul jucat la Gamescom 2014 accesati acest link). Odata terminat, cum am spus si atunci, am plecat neimpresionat de joc, gandindu-ma ca va fi cel mult la nivelul unui film horor actual.

In telecabina…

Al doilea contact cu Until Dawn a fost anul acesta la acelasi eveniment, unde am putut testa o alta portiune a jocului. Impresiile au ramas neschimbate, la care s-a adaugat nemultumirea ca mai mult am urmarit cinematicuri decat am jucat efectiv.

Privid peisajul

Uneori este bine (daca nu de fiecare data) sa-ti pastrezi parerile pana ce reusesti sa pui mana pe produsul final. Luat ca un intreg, Until Dawn a reusit sa-mi satisfaca pofta de horor si gratie multitudinii de directii in care o poate lua povestea m-a facut sa-mi doresc sa-l mai parcurg cel putin inca o data.

Decizii, decizii…

Ceea ce am spus mai sus ramane valabil. Povestea este plina de clisee de la un capat la altul, se foloseste de toate trucurile clasice pentru a ne speria, insa felul in care jocul avanseaza in poveste te face sa nu mai lasi controller-ul din mana. Tot timpul iti spui “sa mai trec de faza asta sa vad ce se intampla”. Asa am ajuns sa termin jocul numai din doua sesiuni, desi un playthrough nu este chiar scurt. Mi-a luat in total in jur de opt ore sa-l duc pana la capat.

Pe pod. Oi ajunge pe partea cealalta?

Sa va spun si cateva lucruri despre intriga. Avem, cum deja stiti, opt protagonisti care se duc intr-o cabana la munte pentru a petrece si a se distra. De mentionat faptul ca toti sunt adolescenti ceea ce face totul mai credibil. Inconstienta varstei face ca anumite decizii sa para plauzibile, in conditiile in care un om matur cu siguranta ar fi fost mai precaut in situatiile date. Personajele incep sa-si faca tot felul de farse, construind practic ideea povestii lupului la stana. Cand in sfarsit lucrurile devin serioase, de cele mai multe ori, tinerii sunt luati pe nepregatite, crezand ca cineva le face inca o farsa.

Nu exista sa nu ai timp de un trabuc!

Inceputul mi s-a parut destul de greoi, insa nu m-a deranjat. Jocul iti da timp sa intelegi caracterul fiecarui personaj si sa intelegi relatiile dintre ei. Problema este ca fiecare personaj este un stereotip arhicunoscut din filmele Holywood-iene. Avem parte de un macho man, de o pissy, de fata care insala, de baiatul care insala, avem aere de vedeta, fatuca simpla si sufletista, am ratat pe cineva? Partea interesanta este ca mai multe caracteristici ale personajelor fluctueaza in functie de deciziile luate. Practic avem un tabel in care ne este aratat fiecare personaj cat de onest este, sau cat de romantic ori curajos. Apoi avem status-ul relatiilor dintre protagonisti. In functie de ceea ce se intampla afinitatiile dintre ei se modifica in timp real, deci atentie inca o data la deciziile pe care le luati.

Iata ce va povesteam.

Cei de la Supermassive Games s-au tinut de promisiune si avem parte de un joc in care pot muri toate personajele in cel mai rau caz sau le putem salva pe toate in cel mai bun caz. Din acest punct de vedere Until Dawn devine foarte distractiv pe motiv ca de fiecare data cand il joci poti avea o experienta total diferita de cele anterioare. Lucrurile merg pana acolo unde putem da de noi cinematicuri si noi evenimente care din cauza deciziilor din parcurgerile anterioare nu au mai avut loc.

Cu lumanarea prin odaie

Spre surprinderea mea jocul iti ofera mai mult gameplay decat ma asteptam. Nu are niciun fel de puzzle-uri, dar sunt multe momente in care tu deti controlul asupra jocului. Cinematicurile sunt din ambundenta dar lasa loc jocului efectiv. Chiar daca asta inseamna de cele mai multe ori se ne plimbam din punctul A pana in punctul B si sa cautam diferite collectibles, suspansul si atmosfera te tin in priza si mascheaza uneori intr-o oarecare masura faptul ca nu sunt multe lucruri de facut.

Sa ma duc, sa nu ma duc…

Din punct de vedere grafic, Until Dawn arata excelent. Animatiile fetelor sunt printre cele mai reusite pe care le-am intalnit intr-un joc, iar decorurile sunt foarte realist facute. Un singur lucru il am de comentat la acest capitol, si anume, blur-ul care apare ostentativ in toate cadrele. Cand imaginea este axata pe un personaj, tot decorul devine foarte blurat. Banuiesc ca a fost o decizie a producatorilor ca sa dea efect, insa ce e prea mult strica.

Prin padure

Sunetul este practic un personaj in sine in Until Dawn. In mare masura, credibilitatea jocului este data de efectele sonore si de liniile melodice care cresc suspansul in momentele cheie. Jason Graves, cel care este responsabil pentru coloana sonora, a facut o treaba excelenta cu acest joc, experienta sa in domeniu spunandu-si cuvantul.

Living on the edge!!!

Until Dawn a fost la un pas de a fi o capodopera a genului. A ratat de putin, prin povestea care o ia putin pe aratura si aici ma refer la cateva idei putin fortate (de care nu am sa ma leg mai mult pentru a nu da spoilere), prea multe clisee si personaje de care nu prea reusesti sa te atasezi. La partea de gameplay sunt prea putine de facut, chiar daca in a doua jumatate, jocul devine mai dinamic cu cateva elemente noi, ramane un film interactiv. Pacat. Foarte usor puteau fi implementate si alte mecanici, dar producatorii au ales ca Until Dawn sa ramana un joc accesibil tuturor, fara a da batai de cap in a progresa in poveste.