Trine 3: The Artifacts of Power GameXP Review

Trine 1 si Trine 2 au fost o revelatie pentru mine. Doua jocuri simple prin prezentare, care in acelasi timp m-au chinuit la propriu pana ce in final am reusit sa le duc pana la capat. Aici nu ma refer la obstacolele ce ma tineau in loc sau la puzzle-urile uneori un pic mai dificile ci la nebunia de a colectiona toate globuletele din joc. Putine sunt jocurile care reusesc sa-ti distraga atentia de la prezentare sau poveste si sa te bucuri de ele prin ceea ce sunt ele de fapt la origini: jocuri care te imping sa-ti perfectionezi miscarile si gandirea intr-un mod placut, care odata ce le-ai terminat sa-ti dea un grad mare de satisfactie ca ai reusit in cele din urma sa treci peste toate piedicile. Asta au fost pentru mine primele doua iteratii ale seriei.

Oare ce comori oi gasi?!?

Cu Trine 3: The Artifacts of Power avem o alta poveste. In primul rand ma declar placut surprins de schimbarea adusa de producatori de a trece dintr-un plan 2D intr-unul 3D. Platformerele 2D, pe cat de spectaculoase sunt, pe atat de limitate le gasesc in ceea ce inseamna libertatea de miscare si optica jocurilor. In 3D mecanica puzzle-urilor se schimba si devin automat mai elaborate. Iar tu ca jucator esti pus in situatia de a gandi la o scara mai mare ce se intampla pe ecran. Asta in teorie.

Sa-i dam inainte, zic

Aici apare prima problema cu Trine 3. Duce o lipsa acuta de puzzle-uri complicate. Prin comparatie cu primele doua jocuri ale seriei, acesta pare o plimbare prin parc. Obstacolele sunt depasite usor, de cele mai multe ori am intuit imediat ceea ce am de facut, iar latura de platforming a fost simplificata. Lucrurile nu sunt rele pana la capat pentru simplul fapt ca jocul este si asa foarte distractiv. Mai simplu, insa mai cursiv, ceea ce-l face placut si relaxant.

La iarba verde

Trine 3 se intinde pe opt nivele, dintre care primele trei sunt introductive. Este prea putin daca este sa ne raportam la jocurile anterioare, insa acest lucru este salvat intr-o mica masura de cateva challenge-uri secundare (sau nu). Avem parte de o harta de pe care ne putem alege ce misiune sa facem. Pentru a le debloca, trebuie sa colectionam triunghiulete aurii imprastiate prin toate nivelele. Fiecare misiune necesita un anumit numar de triunghiulete, ceea ce transforma ca scop principal colectionarea lor. Challenge-urile ofera si ele un anumit numar de triunghiulete, iar ce colectionam din misiunile principale nu sunt tocmai suficiente, in conditiile in care nu veti sta sa le cautati pe toate. Astfel aceste challenge-uri devin obligatorii daca doriti sa deblocati si ultimele doua nivele principale.

Harta

Un lucru de laudat este directia artistica si locatiile uneori spectaculoase prin care ne plimbam. Trine 3 are anumite momente cand arata superb, pesiaje desprinse din desene animate, totul frumos colorat, iar daca mai adaugam si lipsa totala de violenta, jocul devine unul ideal pentru copiii mici. Nu trebuie uitat nici faptul ca Trine 3 poate fi jucat in co-op local sau online de pana la trei jucatori.

Sa ma duc, sa nu ma duc…

Nu voi fi vehement cu acest joc pentru ca simt ca nu am de ce. Au aparut imediat dupa lansare multe critici din partea tuturor insa nu sunt de acord cu ele. Intr-adevar Trine 3 este un joc scurt, ce poate fi terminat in sase, sapte ore, are o poveste care nu este spusa pana la capat, dar in acelasi timp este placut si distractiv. Nu este nici pe departe un joc prost, ba chiar este un joc bun. Poate singura problema ramane faptul ca pentru cat ofera este un pic cam scump. Poate nu-si merita toti banii, dar cu o reducere de 20% consider ca devine o investitie buna. Eu sincer imi doresc o continuare care sper sa vina in viitorul apropiat.