Watch Dogs 2 GameXP Review

Daca imi aduc bine aminte, Watch Dogs a avut parte de cea mai mare prezenta la o lansare de jocuri din Bucuresti. Nu mai putin de 600 de oameni au fost prezenti iar asta spune multe despre hype-ul creat in jurul noii francize lansate de Ubisoft. Toate bune si frumoase pana cand am inceput sa jucam. Opinia majoritatii a fost ca Watch Dogs este un joc mediocru cu un storyline slab si cu o mecanica de gameplay saraca si banala. Dupa ce Ubisoft a marketat jocul ca fiind ceva nemaivazut si nemaiintalnit, iar noi toti ne-am lasat pacaliti de tot ce scotea pe gura publisher-ul francez, dezamagirea a fost pe masura asteptarilor. Astfel Watch Dogs a fost pus la naftalina destul de repede. Paradoxal jocul s-a vandut excelent, ceea ce a facut ca producatorii sa inceapa lucrul imediat la Watch Dogs 2, iar dupa doi ani sa putem rula pe monitoarele noastre sequel-ul mult blamatului joc.

La doua saptamani de la lansare Watch Dogs 2 nu o duce tocmai bine, vanzarile au scazut drastic fata de precedentul joc din serie, iar componenta online inca are de suferit la ora la care scriu acest articol. Interesul publicului a scazut pentru acest titlu, iar pentru a fi convinsi sa se intoarca, Ubisoft trebuie sa faca mult mai mult. Watch Dogs 2 intr-adevar arata si se misca mult mai bine ca predecesorul, este ce ar fi trebuit sa fie primul, dar momentan nu pare a fi suficient.

Tonul povestii este schimbat radical, unde daca in primul WD aveam parte de multa drama si tensiune, aici treaba este mult mai relaxata. Desi pericolul este real, lumea este invadata de sistemul ctOS 2.0 care practic monitorizeaza fiecare miscare a cetatenilor orasului San Francisco Bay Area, modul in care este tratata povestea este una degajata si pe alocuri chiar placuta. Marcus Holloway, personajul principal, este primit in DedSec, o echpa de hacker-i gata sa desconspire planurile celor de la Blume, compania din spatele softului ctOS 2.0. De aici, intram intr-o serie de misiuni care ne pun sa patrundem pe zone interzise, sa ne furisam pe langa paznici, sa furam cateva date din diferite computere sau device-uri, sa hack-uim si cam atat. Misiunile tind sa devina repetitive, singura lor salvare fiind faptul ca pot fi abordate in mai multe feluri. Fiecare zona in parte are mai multe cai de acces, apoi putem intra all guns blazing, ceea ce nu recomand pentru simplul fapt ca mecanica de shooting nu functioneaza atat de bine pe cat ar trebui, sau putem trece printre inamici in purul stil Hitman si sa iesim fara sa fim vazuti.

Personal am gasit unele misiuni extrem de usoare, iar altele mi-au dat batai de cap destul de serios. Desi am jucat pe dificultate medie, unele pasaje din joc mi s-au parut destul de dificile si am fost nevoit sa le repet de cateva ori pentru a le duce la bun sfarsit. Cu cat m-am apropiat de final, cu atat zonele pe unde trebuia sa ma infiltrez erau din ce in ce mai populate de inamici, astfel fiind necesara o mai buna coordonare a miscarilor si o atentie sporita la modul de patrulare a garzilor.

Am avut nevoie de maxim douazeci de ore pentru a duce la bun sfarsit campania principala, timp in care m-am ocupat si de cateva misiuni secundare. La fel ca si campania principala, activitatile extra se impart si ele in unele foarte usoare si altele mai grele. Unele pot fi terminate in trei minute, iar altele va vor da batai de cap ca si misiunile principale. Partea interesanta este ca exista si o categorie de misiuni ce pot fi jucate in co-op ceea ce face jocul mai distractiv. Desi nu este foarte lung, Watch Dogs 2 ofera o gramada de activitati ce pot mari durata de distractie, singura problema care intervine este repetitivitatea ce isi face simtita prezenta destul de repede. Dar cand totul devine mult prea plictisitor, puteti oricand sa invadati alti jucatori, la fel ca in primul Watch Dogs, pentru a face cateava ravagii in jocul lor (asta bineinteles daca merge componenta online).

Daca primul Watch Dogs arata destul de rau, WD2 este de-a dreptul spectaculos, oferind unele peisaje memorabile, unde in special podul Golden Gate ofera o mare satisfactie vizuala. Mai ales, spre deliciul meu, o misiune secundara m-a pus sa ma cocot pana in varful schelelor podului, iar daca cineva imi spunea ca o sa ma distrez atat de mult facand ceva secundar nu-l credeam.

Cum probabil banuiti, o mare parte din timp v-o petreceti plimbandu-va cu masina. Toate bune si frumoase, dar felul in care masinile se conduc este de-a dreptul idiot. Nu am mai vazut pana acum ca un joc sa redea atat de nerealist experienta de a conduce. In primul rand, indiferent de viteza pe care o aveti, daca aveti nevoie sa franati, masina se va opri aproape instant. La curbe, directia are exces de zel si tinde sa se intoarca mult mai repede decat este firesc, si nu in ultimul rand, daca las o masina parcata undeva si vreau sa ma intorc la ea dupa vreo doua minute, sunt toate sansele ca masina sa nu mai fie acolo. Apoi pe parcursul calatoriilor exista radioul care are rolul sa tina de urat. Problema este ca uneori volumul este prea tare, iar daca doresc sa dau doar muzica mai incet si sa las restul volumelor unde sunt, nu se poate. In meniu exista doar un master volume (pe PS4, nu stiu daca pe PC este aceeasi problema) care bineinteles inglobeaza toate volumele secundare.

Watch Dogs 2 este un pas mare inainte fata de primul joc al seriei. Din pacate nu au fost rezolvate toate problemele, dar cum stim noi Ubisoft, cu siguranta va exista un Watch Dogs 3 care va avea sansa lui. Pacat ca a fost nevoie de primul pentru ca producatorii sa ajunga la o formula decenta, lucru care s-a intamplat si cu seria Assassin’s Creed. Watch Dogs 2 are misiuni repetitive, dar consistente, are bug-uri, dar este jucabil si nu in ultimul rand are stil, ceea ce primului WD i-a lipsit.