Devil May Cry HD Collection

Devil May Cry este fara doar si poate un clasic in industria gamingului, un deschizator de drumuri la vremea lui si un joc de referinta pentru gamerii mai varstnici. Cele trei jocuri care alcatuiesc trilogia prezenta si in colectia de fata, au fost lansate pentru prima data pe PS2. Au devenit repede extrem de populare, iar Capcom s-a grabit sa le remasterizeze si pentru PS3 in 2012. Anul acesta, cand generatia actuala de console deja incepe sa-si arate batranetea, publisher-ul loveste din nou si relanseaza aceeasi trilogie si pe PS4.

Daca in 2012 diferentele nu erau atat de evidente intre jocurile noi lansate si cele mai vechi, in 2018 lucrurile nu mai arata deloc bine pentru batranele jocuri lansate la inceputul anilor 2000. Din pacate, Capcom s-a rezumat la a porta trilogia de pe PS3 pe PS4 cu schimbari foarte putine si minore, iar Devil May Cry pe PS4 isi arata varsta si nu in sensul bun al lucrurilor. Producatorii s-au gandit ca daca treaba a functionat pe PS3, va functiona si pe actuala generatie de console, luand decizii parca conduse de lene si indolenta. Asset-urile au ramas exact aceleasi, texturile sunt sterse, ca si cand engine-ul grafic nu ar reusi sa le incarce, camera a ramas in continuare o mare problema, iar miscarea personajului este la fel de greoaie ca acum mai bine de zece ani.

Singurele modificari in bine pe care le-am remarcat fata de versiunea de PS3 sunt minore si de cele mai multe ori neinsemnate. Poate cea mai utila ar fi posibilitatea de a te intoarce in meniul principal din care sa alegi ce joc vrei sa joci (1, 2 sau 3). Surprinzator, acest feature a lipsit cu desavarsire in versiunea de PS3, unde trebuia sa iesi de tot din aplicatie pentru a incerca un alt joc din trilogie. Cum era de asteptat, rezolutia a fost scalata la 1080p fata de 720p pe PS3, iar barele de widescreen au fost eliminate. Cam atat.

Lasand la o parte neajunsurile, jocurile, din punctul meu de vedere, stralucesc la fel de mult ca acum zece ani. Desi standardele actuale in mecanica de joc, in control al personajelor, sau in combat sunt mult peste ce ofereau jocurile aniilor 2000, seria Devil May Cry ramane la fel de distractiva ca la prima vedere. Sunt de acord ca industria evolueaza, mecanicile sunt imbunatatite cu fiecare joc, dar nu consider ca jocurile vechi trebuie judecate dupa aceste aspecte, ci mai degraba dupa cat de multa distractie continua sa ofere. Pentru nostalgici, faptul ca se vor putea reintalni cu Dante, va fi un lucru imbucurator. Pentru altii readaptarea la vechiul control va fi imposibila si vor critica acest aspect. Insa cel mai mult vor avea de suferit cei mai tineri care nu au avut tangente cu jocurile aniilor 90 si 2000. Noua versiune a trilogiei este departe de a fi atractiva, arata a vechi si se misca contrar tuturor reflexelor create de jocurile actualei generatii.

Faptul ca jocurile sunt livrate in aceasta stare invechita si cu stratul gros de praf depus de anii ce au trecut de la lansarea lor, face ca cei care nu au incercat pana acum jocurile, sa nu fie deloc atrasi sa le incerce transformand astfel portarea lor inutila. Personal, nu am avut rabdarea sa duc pana la capat toate cele trei campanii inca o data, desi nostalgia s-a instalat imediat ce am deschis primul DmC. Cu toate acestea, cele cateva ore bune petrecute cu trilogia (poate pentru a treia sau chiar a patra oara de cand s-au lansat) mi-au adus aminte de cat de distractive pot fi. Pentru cei care inca se gandesc cu placere la experienta oferita de cele trei jocuri, le pot recomanda cu caldura aceasta portare. Din pacate nu pot insa recomanda colectia celor noi veniti sau mai tineri. Pentru ei va fi o adevarata aventura in a se obisnui cu mecanicile si cu partea vizuala.

Inainte de incheiere, tin sa mentionez si eu, desi netul este plin cu informatii despre cele trei jocuri, ca nu toate trei sunt la fel de reusite cand le luam ca un intreg. Primul Devil May Cry a fost foarte apreciat, creand un etalon pentru genul sau. Din pacate partea a doua a reusit sa darame tot ce a construit prima parte, lasand toti fanii dezamagiti. Insa in 2005 a venit partea a treia care si astazi este considerata cea mai buna iteratie a trilogiei si poate cea care este cea mai jucabila dintre toate trei pe PS4.

Nu pot sa nu apreciez faptul ca producatorii se gandesc in continuare la jocurile care au facut istorie si doresc sa fie jucate si de generatiile actuale de gameri. Eu poate, imi doresc cel mai mult sa am acces la toate jocurile copilariei si sa le pot juca in voie ori de cate ori imi aduc aminte de ele. Din pacate, timpul isi spune cuvantul si unele jocuri pur si simplu imbatranesc urat. In cazurile astea, producatorii ar trebui sa faca mai mult decat o singura portare. Totusi, cu toate relele, jocurile sunt jucabile si in continuare ofera o distractie pe cinste.