Matterfall

Obisnuit cu titlurile celor de la Housemarque printre care as putea aminti Resogun si mai recentul Nex Machina, unde jocurile ofera o rejucabilitate sporita, in conditiile in care niciunul nu musteste de continut, am fost surprins sa vad ca Matterfall este un joc prea scurt si fara suficienta motivatie de a-l lua de la capat. Stiind ca Housemarque ofera in primul rand jocuri ce necesita multa sincronizare in miscari, mi-am propus sa dau o prima tura pe dificultate mica, apoi sa-mi arat maiestria pe modul hard. Din pacate dupa cele doar trei ore necesare sa trec prin cele douasprezece misiuni, dintre care trei reprezinta cate o lupta cu boss-ii, am simtit ca Matterfall mi-a aratat tot ce avea de aratat, iar si asa, pe modul easy, mi s-a parut suficient de greu pentru a nu mai dori sa-l incerc pe dificultati mai mari.

De data aceasta producatorii au optat pentru o oarecare diversitate in gameplay, jocul avand si momente de platforming, iar nivelele au parte si de cate o misiune secundara, ce tine loc mai degraba de collectibles, si anume sa salvezi persoane incarcerate de inamici. Nivelele sunt presarate cu checkpoint-uri, pe care le banuiesc foarte utile in momentul in care joci pe hard, dar irelevante in conditiile in care vrei sa faci un scor cat mai mare.

Scopul principal este de a incerca sa fi lovit cat mai rar de inamici pentru a putea mentine multiplicatorul de scor la parametrii mari. Incepand de la un 1x am vazut cazuri in care acesta atinge si 20x. In momentul in care esti atins acesta scade, iar daca mori, …ei bine o iei de la capat. Pana la urma, indiferent de dificultatea pe care joci, este necesar sa joci cat mai aproape de perfectiune pentru a face un scor excelent.

Problema apare atunci cand totul trebuie facut in timp ce te ocupi si de platforming, care bineinteles are capcanele lui, iar nivelele tind sa fie o idee prea lungi pentru a reusi sa-ti pastrezi focusul pana la sfarsit. Unde mai adaugi si faptul ca button map-ul nu este cel mai fericit. Obisnuit ca in aproape toate titlurile “X”-ului ii este desemnata actiunea de a sari, in Matterfall trebuie s-o facem cu R1. Din moment ce stick-ul din dreapta este folosit exclusiv pentru tragere, inteleg de ce s-a mers pe aceasta formula. Totusi, consider ca un meniu in care fiecare sa poate sa-si customizeze butoanele ar fi fost de preferat. Eu personal, nu am reusit nici pana la final sa ma obisnuiesc, iar majoritatea hit-urilor le-am luat din cauza acestui fapt.

Cu toate acestea, Matterfall devine foarte spectaculos atunci cand iti ies miscarile. Ecranul de cele mai multe ori se umple de inamici, ca mai apoi gloantele sa zboare din toate directile, iar tu, trebuie sa faci cumva sa scapi inainte de a fi coplesit de situatie. Spectacolul vizual este la inaltime in astfel de momente, iar cand totul se termina cu bine, satisfactia este pe masura. Din fericire, protagonista pe nume Avalon Darrow (daca nu am mentionat pana acum ca personajul principal este o femeie, imi cer scuze) are un arsenal destul de stufos pentru a face fata valurilor de inamici. Pe langa armele secundare care sunt foarte utile, cel mai important este dash-ul. Acesta din urma are menirea de a ingheta pentru scurt timp inamicii din jur si ai bloca, oferind cateva fractiuni de secunda de invincibilitate, timp suficient pentru a iesi din situatii critice.

Matterfall se adreseaza in primul rand celor care sunt competitivi. Jocul ofera o lista globala cu cele mai bune scoruri, deci daca iti doresti sa fi numarul unu, titlul de fata ofera aceasta latura de competitivitate. Pentru cei care cauta un side-scroller old school, nu sunt sigur ca Matterfall le va satisface pofta, dar pe alocuri poate fi suficient de distractiv si direct cu ceea doreste sa ofere.