Unravel Two

Unravel a fost una dintre cele mai placute surprize ale anului 2016. Un joc ce m-a prins inca de la inceput, m-a facut sa ma simt trist si vesel in acelasi timp, mi-a oferit momente induiosatoare, dar cu toate acestea, un platformer care nu iarta jucatorul. Am avut parte de cateva momente frustrante, greu de trecut, care, dupa ce am reusit victorios sa trec mai departe, m-am bucurat ca un microbist cand echipa sa marcheaza un gol. Am avut parte de puzzle-uri, unele mai grele, altele mai usoare si nu in ultimul rand, de o povestioara spusa fara niciun cuvant.

Toate ingredientele ce au facut din prima parte un joc foarte bun, se regasesc si in Unravel Two. Pentru a diversifica un pic totusi, cei de la Coldwood Interactive au dorit ca Yarny sa aiba alaturi de el un partener pe toata durata campaniei care sa-l ajute in momentele dificile. Astfel, inca de la inceput, o furtuna il rupe de firul interminabil pe care trebuia sa-l lase in urma si il arunca pe un mal unde isi intalneste noul partener. De ce era pe o barca in mijlocul unei mari, nu ni se explica, dar este putin relevant pentru restul jocului. Cei doi noi prieteni isi unesc firele si devin imediat de nedespartit si la propriu, si la figurat.

Acest mic artificiu face din Unravel Two, un joc ce poate fi jucat de la un cap la celalat in co-op; insa doar local. Bineinteles, acest mod este optional, daca nu aveti un prieten sau pur si simplu doriti sa parcurgeti cele sapte capitole de unul singur, jocul va permite acest lucru, fara a fi in dezavantaj. Puzzle-urile sunt gandite in asa fel incat pot fi rezolvate la fel de usor, fie in single player, fie in co-op, fiind importanta doar abilitatea voastra de a-i manevra pe cei doi Yarny. Personal, am testat jocul in ambele moduri, iar impresia pe care mi-a lasat-o este ca puzzle-urile sunt rezolvate mai elegant in doi, insa jucat de unul singur, nu adauga in niciun fel la dificultate. In schimb, modul co-op ofera distractie garantata. Coordonarea devine foarte importanta, iar esecul este mult mai probabil. Sunt momente unde cei doi jucatori trebuie sa-si sincronizeze miscarile pentru a trece mai departe, iar, de cele mai multe ori, dupa cum va asteptati, acest lucru nu se intampla din prima. Modul co-op astfel, ofera mai multa tensiune dar, si mai multe rasete.

In afara celor sapte capitole care pot fi parcurse in vreo cinci, poate sase ore, Unravel Two ofera si un set de douazeci de challenge-uri pentru cei care vor sa-si testeze limitele. Aici, consider ca este foarte important sa mai aveti un partener de joaca langa voi, pentru ca vor fi multe momente extrem de dificile, unde fara cineva care sa-l controleze pe al doilea Yarny, unele sectiuni vor fi trecute cu o mare dificultate. De unul singur, frustrarea se poate instala repede si cel mai probabil veti renunta repede la challenge-uri. Daca este sa privim din ansamblu, aceste challenge-uri ofera cam jumatate din continutul jocului si ar fi pacat sa nu le parcurgeti.

Ca si in primul joc al seriei, in background se desfasoara o povestioara ce ne prezinta peripetiile a doi frati care, din ce mi-am dat seama, fug de tatal lor care era un pic cam violent cu cei doi. Probabil ca fiecare va intelege altceva din imagini, mai ales ca in frenezia jocului nu este tot timpul usor sa urmariti evenimentele ce se petrec in spate. Per ansamblu, mi s-a parut mai putin interesanta povestioara, daca ar fi s-o compar cu cea din primul Unravel.

Meniul jocului ofera posibilitatea de a va customiza personajele pe care le controlati pentru a le identifica mai usor pe ecran. Le puteti modifica cornitele, ochii si, cel mai important culoarea. Desi nu sunt foarte multe optiuni, fiind mai mult vorba de un nivel sub-basic de customizare, ma bucura ca producatorii s-au gandit la acest aspect.

Unravel Two reuseste sa-si depaseasca fratele mai mare la aproape toate capitolele, poate doar cu exceptia povestioarei din background. Puzzle-uri inventive, mai dinamice, dar poate nu la fel de grele, momente tensionate de platforming, pericole la tot pasul ce pot sa le vina de hac celor doi Yarny, toate, alcatuiesc un joc cu un aer unic si special. Jocul ma transpune in lumea sa cu o usurinta dezarmanta si ma face sa ma atasez de personaje, desi pe tot parcursul jocului nu scot un singur cuvant. Imi doresc sa-i protejez, sa nu pateasca nimic, sa-mi doresc sa-mi iasa totul din prima. Cu siguranta acesta a fost si scopul producatorilor, daca este sa ne uitam la trofee, unde unul din ele cere ca niciun Yarny sa nu moara niciodata pe intreaga campanie. Lucru greu de realizat.