Divinity: Original Sin II – Definitive Edition

Seria Divinity face parte dintr-o categorie mai aparte, care demonstreaza ca jocurile facute mai mult pentru fani, unde latura artistica primeaza, pot avea succes. Nu de putine ori am citit argumente impotriva RPG-urilor turn based, cu texte interminabile ce alcatuiesc povestea, cu un combat greoi si lent, mai ceva ca sahul, dar cei de la Larian Studios (si nu sunt singurii pe piata in momentul de fata) demonstreaza ca se poate si ca in continuare exista public pentru astfel de jocuri.

Divinity: Original Sin II continua traditia primului joc din serie, si ofera cateva zeci de ore bune (chiar peste o suta daca vreti sa faceti 100% si aveti si un stil de joc mai lent) de RPG autentic, old school, numai bun de savurat pe timpul verii, cand industria este intr-o mini vacanta si lansarile de titluri noi sunt rare. Lansat initial pe PC anul trecut, cam in aceiasi perioada, Divinity: Original Sin II isi face aparitia si pe PS4 si Xbox One in ultima zi de vara a anului 2018, sub forma de Definitive Edition. Pastrand traditia, Larian Studios ofera celor care au cumparat deja jocul, un upgrade gratuit la noua editie. Iar acest aspect este de laudat, in conditiile in care imbunatatirile sunt majore fata de versiunea initiala.

Au fost modificate peste o suta cincizeci de mii de cuvinte din cele peste un milion scrise initial. Acum fiecare cuvant de dialog vine insotit de o voce, astfel pentru cei mai lenesi, care nu vor doar sa citeasca linii de dialog, acum le pot si asculta, facilitand intelegerea firului narativ. Cateva quest-uri au fost regandite, oferind concluzii satisfacatoare. Si la main story s-au adus cateva imbunatatiri, dar nu le voi preciza aici pentru a nu da spoiler-e nedorite. La toate acestea adaugam si cateva modificari din categoria “quality of life”, cum ar fi structura quest log-ului, acum fiind mai logica, sau tab-ul de inventory care este rearanjat pentru a putea vedea rucsacul tuturor personajelor intr-o singura pagina. Toate aceste detalii va pot da o imagine destul de clara despre ce aduce nou Definitive Edition.

Pentru cei care sunt speriati de dificultatea ridicata a jocului, producatorii s-au gandit sa implementeze story mode-ul, care usureaza foarte mult luptele, facandu-le pe unele dintre ele floare la ureche. Bineinteles, nu este modul pe care-l recomand, pentru ca o mare parte din frumusetea jocului este sa descoperiti cum puteti trece peste inamici ce par mult peste puterile voastre. Sunt cazuri in care trebuie sa mai cresteti un pic pentru a reusi sa treceti de ei, dar sunt cazuri in care daca va puneti mintea la contributie, veti reusi sa duceti luptele la bun sfarsit.

Lumea din Divinity Original Sin II este mare si complexa. Veti intalni o sumedenie de personaje care mai de care mai interesante, iar interactiunea cu NPC-urile ramane la latitudinea fiecarui jucator. Puteti alege sa-i ajutati, sau anumite quest-uri va pot forta sa va luptati cu ele, dar oricand puteti gasi o cale de a evita combatul. Jocul nu va tine de mana absolut de loc, va lasa sa va gasiti singuri calea. Destul de frustrant am gasit quest log-ul, care desi regandit in Definitive Edition, tot nu a reusit sa-mi dea suficiente informatii despre ce am de facut. O sa ajungeti de multe ori la punctul de pe harta ce indica locatia pentru a rezolva un anumit quest, si veti avea surpriza sa nu gasiti nimic de facut. De cele mai multe ori, va trebui sa rezolvati alte probleme inainte de a putea rezolva acel punct, astfel pentru cei care sunt invatati de jocurile actuale, sa fie dusi de manuta (recunosc, ca mai nou si eu ma regasesc printre acestia), vor avea surprize neplacute. Nimic nu este de nerezolvat, insa necesita mai multa munca.

Puteti juca singuri sau in co-op cu prietenii. Indiferent de cum alegeti, jocul se comporta excelent, lasand in urma o experienta completa. Daca alegeti sa-l jucati singuri, aveti optiunea de a refuza sa va faceti o echipa si sa incercati sa treceti prin tot jocul doar cu personajul principal, creat in meniul de inceput. Personal nu am incercat, tot timpul am mers pe ideea “cu cat mai multi cu atat mai bine”. Am trecut prin toata campania in echipa de patru, maximul admis de joc.

Ceea ce reusesc cei de la Larian Studios cu jocurile lor este de aplaudat. Imersiunea cu lumea jocului este totala. Multe zile m-am trezit jucand cate zece ore fara oprire, iar eu aveam sentimentul ca nu am jucat nici macar o ora. Universul creat de producatori m-a prins, iar luptele epice, de care este nevoie uneori de cate un singur detaliu, de cate o singura sclipire pentru a iesi castigator, le face intense si spectaculoase. Poate un pic prea lung, spre final a devenit un pic obositor. Dornic sa vad deznodamantul, rabdarea incepuse sa se piarda, dar in final a meritat fiecare minut petrecut alaturi Divinity: Original Sin II.