Dark Souls 3 GameXP Review

Nu stiu daca sa-i consider pe cei de la From Software genii absolute ai generatiei actuale de gaming sau sa cred ca au nevoie urgenta de un tratament psihologic (ca sa me exprim delicat). Oricare varianta ar fi, fie ea si una de mijloc, cert este ca Dark Souls 3 este un joc care musteste de inspiratie, atmosfera si creaturi care cu greu imi pot imagina cum cineva poate sa nascoceasca asemenea aratanii. Cu siguranta nu este pentru toata lumea, gameri sau nu, este foarte greu de digerat ceea ce se intampla pe ecran atat prin aspectul de-a dreptul demonic cat si prin gameplay-ul brutal care abia asteapta cea mai mica eroare in executie pentru a taxa maxim.

So the journey begins

Trebuie sa spun inainte de toate ca sunt un fan nou venit in creatile celor de la From Software, iar la activ nu am decat peste o suta de ore de joc in Bloodborne, unde bineinteles mai adaugam cateva zeci si cu jocul de fata. Nu am apucat pana acum sa pun mana pe Demon Souls nici pe DS1 sau DS2 (stiu, sunt constient de ce am pierdut), dar cu prima ocazie cand timpul imi va permite, cu siguranta ma voi lua la tranta si cu ele. Acum ca am explicat unde stau, sa nu o mai lungesc si sa va spun cate ceva despre jocul in cauza si anume Dark Souls 3.

La munte

In primul rand povestea. Aici lucrurile sunt la fel de neclare ca mintile politicienilor nostri mioritici. Dar spre deosebire de ei, daca veti dori, veti intelege ce doreste sa va spuna cu cat mai putine cuvinte posibil Dark Souls 3. Protagonistul nostru, numit generic Ashen One (oare pentru ca a renascut din tarana ?!?) este un razboinic undead care are misiunea ingrata de a gasi cei patru Lorzi of Cinder. Inainte de a-mi atrage atentia ca sunt cinci, va aduc la cunostinta ca unul inca sta bine mersi pe tronul sau, aparent nederanjat absolut deloc de ororile care se intampla in “regat”. Cel putin asta va spune jocul la inceput, daca vreti sa stiti cum stau lucrurile de fapt, va trebui sa-l butonati singuri sau sa va uitati pe net ca asa e la moda acum. Nu are sens sa spun mai multe la acest capitol pentru ca nu e asa, jocul are farmec atunci cand il descoperiti singuri.

Prima lupta mai greuta

La capitolul gameplay jocul straluceste cel mai mult si sunt convins ca este valabil pentru toate jocurile din serie, altfel nu ar fi fost ele asa de apreciate. Ca sa zic mai intai partea mai proasta (nu stiu daca o putem numi totusi proasta), am avut sentimentul pe tot parcursul campaniei ca joc Bloodborne 2. Multe elemente seamana enorm intre ele: de la controlul si viteza in miscari a personajului si pana la metodele de a dobori inamicii, toate mi s-au parut extrem de familiare si m-am simtit din prima ca acasa. Acum de ce nu consider ca este neaparat un lucru rau, este din cauza faptului ca luptele sunt create foarte aproape de perfectiune si atunci nu vad de ce ar dori cineva sa schimbe o mecanica care functioneaza atat de bine.

Si primul boss

Acum si partile bune. Intr-o lume unde ai da orice pentru un item overpowered, unde macar odata pe parcursul intregului joc ai vrea sa beneficiezi de el vine direct in inventory-ul meu arcul cel izbavitor. Doamne si ce bine a fost. Nenumarati mini-bossi i-am eliminat, e drept, recunosc, cu ajutorul unor mici exploit-uri, de la distanta, unde aruncam in ei sageata cu sageata pana acestia isi dadeau duhul. Si partea buna este ca sagetile sunt la discretie, puteti cara cate 99 deodata si sunt si foarte ieftine la vendor. Pe parcursul jocului veti descoperi Weapon Arts, un fel de mini combo-uri sa le zicem cu care va veti putea napastui asupra inamicilor, atentie insa ca astfel veti consuma mai repede stamina, iar daca baietii rai nu cad din prima va trebui sa va feriti pana ce aceasta se regenereaza. Sau puteti sa nu faceti ca mine si sa investiti cateva suflete in upgrade-ul staminei si atunci lucrurile stau mai bine. 

Good ol’ Bonfire

Apoi ne mai vin in ajutor si cateva magii sub forma de sorcery pe care le puteti activa daca aveti un staff in dotare dar pe care sincer sa va spun, nu prea le-am folosit. Venind dupa experienta Bloodborne nici de shield nu prea am abuzat, singura tactica noua pe care am imbratisat-o fiind cea mentionata mai sus si anume arcul. In schimb m-am folosit de dodge si de sfanta fuga cand a fost cazul. Nu stiu cum veteranii acestei serii privesc Dark Souls 3, dar eu am simtit o usoara scadere in dificultate daca este sa ma raportez tot la Bloodborne. Nu a fost la fel de frustrant, nu mi s-a intamplat sa mor de cincizeci de ori la aceeasi faza, iar bossii  cei mai dificili au cazut dupa maxim a sasea sau a saptea incercare. Apoi cu putina atentie, de restul nivelelor puteti trece fara sa muriti de multe ori, uneori chiar deloc. 

Un loc safe

Desi in continuare level design-ul este absolut incredibil si excelent gandit, nu am ramas la fel de impresionat ca de Bloodborne. In acel joc am ramas cu gura cascata, cand trecut daca mai tin eu bine minte de jumatatea jocului, ma trezesc pe un shortcut care ma duce fix la inceputul jocului. Aici lucrurile sunt un pic mai labartate. Nu puteti sa ajungeti cu piciorul prin toate zonele, de multe ori am fost nevoit sa ma folosesc de teleportare, dar in continuare avem parte de shortcuturi si de Bonfire. Acesta din urma este pe post de checkpoint si loc de unde va puteti teleporta catre alte Bonfire-e pe care le-ati activat anterior. Si nu in ultimul rand sa va restocati potiunile de viata. Partea proasta la acest lucru este ca veti readuce la viata toti inamicii din nivel si va trebui s-o luati de la capat cu omorul. Chiar si asa jocul va indeamna la explorare. Sunt o tona de item-uri care de abia asteapta sa fie culese, imprastiate prin nivele, asta bineinteles daca veti avea curajul sa va abateti de la calea principala stiind ca o alee laturalnica nu are cum sa prevesteasca ceva bun.

Bloodborne, anyone?

Dupa prima parte a jocului care serveste pe post de tutorial si care bineinteles se incheie cu un prim boss, ajungem la Fierlink Shrine, locul unde suntem in siguranta, unde ne putem upgrada personajul si armele sau putem cumpara diverse item-uri de la vendori. Tot aici putem vedea si tronurile goale lasate in urma de Lorzi. 

Run Forest, Run

Printre altii trebuie neaparat sa-i mentionez pe Yuka Kitamura si Motoi Sakuraba cei doi principali responsabili cu muzica din Dark Souls 3. Este incredibil ce acesti oameni au putut crea, muzica potrivindu-se ca o manusa la atmosfera sumbra, apocaliptica care inconjoara jucatorul la fiecare pas. Aici mai adaug ca muzica a fost executata de Tokyo Philharmonic Orchestra care s-a achitat exemplar de sarcini.

Un bun prieten

Inainte de incheiere sa dau si cateva date tehnice. Pe console (eu am jucat versiunea de PS4) Dark Souls 3 a fost setat sa ruleze la 30fps. Din pacate sunt multe momente in care framerate-ul scade si uneori este chiar deranjant. Nu pot spune ca m-a deranjat in mod special in lupte, dar cand faceam tranzitia de la o zona la alta sau la Firelink Shrine jocul incepea sa sacadeze alarmant. Cel mai probabil aceste probleme vor fi rezolvate in timp cu patch-uri, dar e pacat ca cei care il vor juca day one vor intampina astfel de neajunsuri.

Uite-l cum doarme…

Inca lucrurile nu sunt clare, dar daca este sa ne luam dupa ce spun producatorii acum, acesta este ultimul joc lansat de ei in universul Dark Souls. Rar se intampla ca o franciza sa se incheie intr-o asemenea nota, unde absolut toate iteratile sale s-au ridicat la inaltime si au satisfacut fanii. Dark Souls 3 nu face exceptie, este un joc excelent, cu un design incredibil de bine gandit, cu inamici care mai de care mai hidosi, pusi sa ne faca viata un calvar, dar care in final dau o satisfactie enorma cand vezi ca reusesti sa progresezi si intr-un final sa duci campania la bun sfarsit. Ce este cel mai important, jocul nu triseaza, este corect pana la capat. Doar este greu si pentru a avea pretentia sa-l duceti pana la capat trebuie sa va inarmati cu multa rabdare.

Claustrophobic place

Dark Souls 3 m-a facut sa transpir, sa rad, sa ma enervez si sa rad din nou. Cum am spus si mai sus ofera satisfactie dar in acelasi timp imi consuma toata energia. Dark Souls 3 a reusit sa ma treaca prin atat de multe stari cum rar am intalnit. Cert este ca avem un prim pretendent la jocul anului 2016, iar indiferent daca va lua acest titlu sau nu, nu trebuie ratat.