The Surge

Dupa ce jocuri precum Dark Souls sau Bloodborne au castigat in popularitate destul de mult in ultimii ani, era de la sine inteles ca si alte studiouri vor incerca formula cu ajutorul careia From Software au devenit celebri. Deck 13 nu este la prima tentativa de a detrona seria Dark Souls, in 2014 au lansat Lords of the Fallen, un titlu care a promis mult dar a avut cateva scapari care l-au dat inapoi.

The Surge este cel de-al doilea titlu care isi propune sa ia loc langa granzii genului, dar rateaza de putin tinta. Desi sunt elemente reusite despre care voi vorbi un pic mai tarziu, jocul nu ofera un storyline motivant, care sa te tina lipit de el, ci mai degraba plotul este o scuza de a trece de pe o zona pe alta. Pacat, pentru ca setting-ul este foarte interesant si as putea indrazni sa zic ca anumite detalii pot deveni realitate in viitorul nu foarte indepartat. Mi-as fi dorit ca producatorii sa dedice mai mult timp povestii care se deruleaza timp de 30-40 de ore in functie de stilul de joc.

Startul este interesant, plecand de la simpla idee ca trebuie sa-ti conduci personajul (Warren) in scaun cu rotile pana la masa operatiei, unde ar trebuie sa primeasca linistit o pereche de picioare mecanice, cu care sa se poata deplasa si sa-si faca treaba de cetatean model. Bineinteles ca lucrurile nu se intampla conform planului, unde desi dupa procedura, Warren primeste “picioarele” mult dorite, dintr-un motiv sau altul toti robotii incep sa-l atace.

Paleta de culori este vie si contrasteaza cu atrocitatile pe care le intalnim in cale si luptele horor pe care trebuie sa le trecem cu bine. Planeta a ramas fara resurse, iar bolile macina populatia, insa mediul inconjurator este colorat si frumos detaliat, pana si masinariile care trebuiesc rapuse par jucarii pe care le-am dori in propria curte.

Luptele sunt mai dinamice, personajul are o mobilitate mai ampla fata de fratii sai mai mari din Bloodborne sau Dark Souls. Cu toate astea intalnim dihanii greu de rapus, unde dexteritatea fiecaruia isi va spune din nou cuvantul. Un element in plus este acela ca in The Surge putem ataca inamicii in diferite puncte ale corpurilor. In functie de inamic si armura acestuia este avantajos sa comutati lock on-ul pe o anumita parte a corpului.

Similititudinile nu se opresc aici. Pentru a face level up trebuie adunate “Tech Scraps” care bineinteles, daca nu sunt folosite cat suntem in viata, odata rapusi de un inamic acestea se pierd. De data aceasta, ca sa recuperam ce am pierdut, trebuie sa ajungem la locul faptei intr-un timp limitat oferit de joc. Pe ecran apare un timer care ne spune cate secunde (minute) mai avem pana ce Tech Scraps-urile pierdute vor disparea pentru totdeauna. Asadar, un element care ingreuneaza un pic munca, dar pe care-l consider bine venit. In schimb, daca ajungem la “Medbay”, un fel de safe house, si avem un plus de Tech Scraps cu care nu avem ce face, acestea pot fi stocate aici, astfel ramanand in siguranta pentru urmatoarea vizita, indiferent daca pe parcurs Warren si-a incasat-o sau nu.

In rest, dobandim o tona de item-uri, arme, toate pot fi upgradate folosind aceleasi Tech Scraps, dandu-le o valoare si mai mare. Armele, ca si in Dark Souls, ofera un stil de combat usor diferit, astfel va recomand sa gasiti repede una cu care va intelegeti bine si sa ramaneti cu ea pana la capat. Daca o veti upgrada imediat ce aveti toate resursele disponibile, nu ar trebui sa ramaneti in urma cu damage-ul.

“You Died” in varianta The Surge

Pe Playstation 4, The Surge se misca bine, fara sacadari sau scaderi de framerate, loading screen-uri scurte (pentru ca nu e asa, trebuie precizat daca un joc merge bine in climatul actual), insa cu detalii grafice mediocre.

Combatul straluceste ca in oricare alt joc de acest gen. Este mai dinamic ca in celelalte cazuri, este aproape la fel de brutal, totusi dupa un timp devine obositor si m-a chinuit la propriu pana ce am reusit sa ajung la final. Lipsa motivatiei, lipsa atmosferei, lipsa unei povesti interesante, toate m-au facut sa imi doresc sa scap cat mai repede de cosmarul lui Warren si eventual sa beau un suc privind in gol pe geam. Au fost momente cand parea mai distractiv.