Dark Souls III: Ashes of Ariandel GameXP Review

Atmosfera de munte si iarna este placuta si in prima faza pare ca jocul va fi mai bland cu mine. Dupa ce ma lupt cu cativa lupi si cativa soldati care arunca cu sulite, nici nu reusesc sa descopar un prim bonfire, ca dlc-ul incepe sa arunce cu artileria grea, iar eu ma vad nevoit sa reiau de doua, trei ori prima parte pana ce ma dezmeticesc si-mi dau seama cum pot trece mai departe. Cativa soldati cu scut si lovituri de zici ca te-a lovit trenul isi fac aparitia si stau bine mersi in calea fericirii mele. Noroc ca descopar drumul catre un nou bonfire si astfel ma mai linistesc un pic. Dar noile locatii tin mortis sa-mi faca viata din ce in ce mai grea, iar eu cu crucea in mana fac cate un pas pe minut cu speranta ca poate nu sunt vazut si pot gasi un nou bonfire. Degeaba. De nicaieri ma trezesc cu ditamai barosul in cap si nici fuga nu ma mai scapa. Ei bine cam asta ofera seria Dark Souls, iar dlc-ul nu dezamageste la acest capitol.

Jocurile celor de la From Software sunt singurele din categoria lor care au reusit sa ma tina aproape de ele pana la final, desi nervii mi-au fost intinsi la maxim cu dificultatea lor ridicata, si necrutatoare cu cei mai slabi de degete ca mine. Dupa ce am dovedit cu chiu, cu vai Dark Souls III, gafaind si spunand ca e de ajuns, ca nu-mi mai trebuie, la o distanta de vreo sase luni (daca fac eu socoteala corect) apare Ashes of Ariandel, primul story dlc pe care il pornesc fara ezitare. De ce? nu stiu. Dar stiu ca drumul catre bosul de final este pavat cu nervi si injuraturi, cu controller-e date de pereti si multe alte ganduri pe care nu le pot descrie aici.

Cum am mai precizat si in articolele trecute acestor jocuri, nu sunt cel mai indemanatic gamer, si poate ca ele nu sunt chiar atat de grele precum le descriu eu, dar ma simt nevoit sa-i avertizez pe cei ca mine care nu pot nici in ruptul capului sa-si coordoneze miscarile la nivel de maestru, pentru a se gandi de doua ori inainte de a se aventura in lumea fascinanta din seria Dark Souls.

Cum spuneam, Ashes of Andariel este un prim dlc pentru Dark Souls III, care, din pacate nu se ridica la nivelul lui The Old Hunters pentru Bloodborne. Daca in The Old Hunters am avut parte de cinci zone si cinci bosi, in Ashes of Ariandel avem parte de doar patru sub-zone a unei singure zone mari si doi bosi. Desi este destul de dificil chiar si cu un personaj de nivel 100 jucat pe primul playthrough (nu, nu mai incerc new game +), dlc-ul poate fi parcurs lejer in vreo cinci, sase ore, depinzand si de cat de mult timp pierdeti la bosi. La acest capitol va poate fi de mare ajutor un prieten sau cineva random care sa va poata trece mai departe. Mai ales ca acum par rezolvate toate problemele de conexiune intre jucatori, unde de regula nu dureaza mai mult de un minut pentru ca cineva sa intre in jocul vostru.

Povestea este independenta de ce se petrece in jocul de baza, dar pentru a accesa dlc-ul trebuie sa parcurgeti destul de mult din campania principala. De unde si recomandarea pe care o gasiti pe internet de a nu intra in Ashes of Ariandel inainte de a fi macar de nivel 80.

Sub-zonele sunt destul de variate, unde incepem pe niste creste de munti, ca mai apoi sa ajungem intr-un sat, iar spre final (depinde si de ordinea in care nimeriti sa parcurgeti zona) sa coboram intr-un ghetar destul de spectaculos. Pentru cei rabdatori, dlc-ul vine cu multe arme noi, chiar si vreo cinci seturi de armura, bineinteles, tot ce trebuie sa faceti este sa explorati pentru a pune mana pe ele.

Pentru cei mai sadici, dlc-ul vine si cu o noua zona pentru PvP si doua moduri interesante: Duel si Brawl. In primul mod dupa cum sugereaza si numele, va puteti bate 1v1 pana ce un jucator moare. Aici nu pot fi folosite Estus Flasks, ceea ce se traduce in faptul ca nu va puteti da viata pe durata duelului. Vestea buna este totusi ca puteti folosi un numar limitat de Ashen Estus. In al doilea mod puteti crea meciuri de 2v2 sau 3v3, sau chiar meciuri mai haotice de free for all de pana la sase jucatori. Ambele moduri sunt timed events ceea ce inseamna ca se vor incheia dupa un anumit timp, iar in modul Brawl castigatorul este cel care are cele mai multe kill-uri.

Nu imi dau seama ce au special aceste jocuri de nu-mi dau pace si ma atrag ca un magnet de fiecare data cand ceva nou este lansat. Nu pot spune ca sunt fanul lor, dar nici nu pot sta departe de ele. Pana la urma concluzia este ca cel putin in opinia mea sunt jocuri foarte bine facute care sunt dificile dar nu triseaza, iar atmosfera este pur si simplu incredibil de ademenitoare. Ashes of Ariandel ofera mai mult din ceea ce am mai primit, iar singurul mare minus este ca nu ofera suficiente ore in plus de distractie.